duminică, 18 mai 2008

Adrenalină pe stomacul gol

Uneori chiar dacă ai autoturism propriu din motive neprevazute trebuie să aplelezi la taxi. În momentul în care te-ai urcat într-un taxi , să te ţii bine. În afara faptului că pentru taximetrişti nu există reguli de circulaţie, adikă restricţii de viteză, depaşirea interzisă sau obligativitatea acordării de prioritate…poţi să asişti gratuit, fără voia ta, la o certî între şoferi, în plin trafic. Bineînţeles că ceea ce vă spun, am trait pe propria-mi piele. Din motive întemeiate am fost nevoită să las maşina personală acasă şi să aplez la serviciile unei firme de taxi. Nu mă grăbeam cine ştie ce, dar decât să stau în staţia de autobuz şi să plătesc un bilet pentru stat în picioare, am hotărât să apelez la un taxi, e mai comod oricum. Un fapt cunoscut de toată lumea în toată România, este că, taximetrişti cam fac legea pe şosele şi este unanim recunoscut că, toţi şoferi “amatori” sau şoferiţele, cedează îngăduitori prioritatea de câte ori văd maşinile de taxi.
Reiau şirul povestiri mele şi revin la subiect. Deci, urc în taxi-ul cu pricina, spun unde doresc să ajung şi... plecam. Observ că era un şofer între doua vârste care încearcă forţat să facă o conversaţie ironizînd un pic destinaţia mea dar nu pun loa suflet. Nu indic traseul, deşi eram tentată să o fac(de...conduc în fiecare dimineaţă pe acelaşi traseu). Ştiam ce se va întâmpla , eram pregatită să număr câte infracţiuni poate încălca un taximetrist în cinsperezece minute. Cam atât ar fi trebuit să dureze cursa mea. Mă pregătesc de numaratoare! Prima infacţiune, deosebit de grava de altfel, trece la semafor pe culoarea roşie, de ce? Eu nu mă grăbeam însă el probabil că se grabea. Mai departe, în trafic începe show-ul, uitânt de prezenţa mea se apucă să-l înjure pe şoferul care era înaintea lui, disperat de ce merge aşa încet, claxoane …din spate un şofer într-o dacie albă break, claxonează fără încetare. Taximetristul nervos face semne în oglinda retovizoare, spunând, parcă numai pentru el…”că cel din faţă e de vină, merge al naibi de încet”
Şoferul daciei break din spate, nervos intră în depaşire se postează în faţa maşini de taxiu pune o frână bruscă, de baga spaima în mine. Cei doi şoferi încep să strige şi să se înjure. Şoferul din dacia albă se dă jos vine spre noi, ca şi turbat învinuindu-l pe taximetrist că nu-i funcţionează stopurile pe spate…pleacă gesticulând, se urcă în maşina şi pleacă, cu un demaraj de formula unu.
Dacă aţi sperat că aici se termină scandalul, vă înşelaţi!
Deci, pleacă tipul cu dacia albă break, taximetristul după el nervos din cale afară pentru că şoferul din dacia albă break, l-a lăsat fără replică. Ne orprim la semafor, în faţa nostră şoferul în dacia albă brak. Taximetristul pune frâna de mână şi coboară. În gândul meu,…chiar că va ieşi nasol,( Vă aduceţi aminte de bătăliile cu taxiemtrişti? şi eu am auzi dar spre norocul meu nu am asistat la nici una).
Revin, coboară taximetristul, coboară şi şoferul din dacie şi se apucă amâdoi pe o cerată...acum chiar că mă grăbeam, trebuia să ajung la birou. Mă şi vedeam coborâtă din maşină şi pusă pe fugă, de frica bătăliei ca va urma. Am avut noroc, cei doi renunţă la cerată fiecare vorbind pe limba lui şi mai mult pentru ei.
Concluzia: ai chef de adrenalina urcăte într-un taxi.
Pentru mine treaba e clară, înainte de a urca într-un taxiu mă gândesc de două ori, mă uit mai bine la şofer...şi cine ştie poate spun şi o rugăciune în gând.