Hai pe tocuri

Am intat ca să vă mai scriu câte ceva...imi place să scriu, întodeauna am avut un jurnal.
Am scris de-a lungul timpului câteva zeci de caiete care au sfarşit la maculatura şcolii sau în tomberonul din cartier. Niciodată nu am recitit nici macar o pagină. Am avut o perioada în care scriam pe ce apucam ( perioada când eram îndrăgostită). Pe caietele de notiţe sau pe foile de curs mi-am descris starea sufletească atunci când am suferit din iubire sau când am fost tradată de prieteni. În agendele mele de telefon erau scrise texte în care nu conteneam sa laud creaţia Dumnezeiască din jurul meu sau texte în care se regăseau valorile recunoscute ale oamenilor de geniu care mă uimau prin scrierile lor. Nu ştiu de unde am prins obiceiul acesta( a se întelege că nu am veleităţi literare).
Îmi place să scriu atunci cand sunt happy sau tristă, îmi place să scriu când mă macină ceva şi mai ales îmi place să scriu atunci când citesc ceea ce îmi place. Nu rezist să nu îmi notez fraza care mi-a placut cel mai mult din caretea care o citesc la momentul dat sau citatul pe care nu l-am mai întâlnit. Acum cu internetul nu rezist să dau copy la tot ceea ce îmi pare interesant.
Nu despre asta voiam să scriu, voiam să mai aduc ceva noutăţi. În primul rând vreau să vă spun că în sfârşit revista la care lucrez "a ieşit în lume". Astăzi au fost distribuite 15 000 de exemplare. Sunt super încântată.
Sper să placă şi să prindă. este o revistuţă interesantă. Primul numar a fost un pic mai greu...acum suntem mici, ieşim lunar. Spre jumatatea anului, când ne mai punem pe picioare sper să ieşim bilunar....normal...apoi săptămânal.
Sper să ne facem mulţi prieteni şi mulţi colaboratori.
Apropo...dacă cineva este interesat de un job la revistă, am nevoie de 2 consilieri de publicitate, un redactor şi un tehnoredactor.
A doua nouate, mâine începe "Targul de Bani şi Case". Sper să fie interesant...mă duc şi eu pe acolo, mă găsiţi la standul C, acolo este GRUPUL RANET, (7CASE face parte din grupul Ranet).
Aş mai avea eu multe să vă spun însă mai las câte ceva şi pe data viitoare.
Şi pentru că vorbeam de citate vreau să închei discuţia noastră cu un citat. Pentru fete şi nu numai, recomand cartea "Pe tocuri" deMihaela Nicula(acum asta citesc)

"Oricât ar părea de bizar, radiografia obiceiurilor de cafenea dezveleşte multe despre caracterul celor ce-şi oferă bucuria aromei îngrijit alese.

Pe cei mai preocupaţi îi descoperim la mese ascunse, mestecând fărăr rost cafeaua fierbinte. Oamenii pripiţi îşi aprind ţigara înaintea primilor aburi cofeninizaţi. Cei mai echilibraţi îşi lasă timp pentru tabieturi şi asociază voluptos spuma cafelei cu întâia ţigară a zilei. Domnii burtoşi, cu afaceri îndoielnice, vorbesc zgomotos la mobil şi privesc lipsit de interes pe fereastră.

Tinerele emancipate răsfoiesc COSMOPOLITAN şi vorbesc despre gesturile celui mai recent dintre iubiţi...Cafeaua în oraş pare să fi devenit stereotipul cosmopolit al femeilor sofisticate şi al bărbaţilor independenţi"

Un razboi de mii de ani

Am citit pe blogul Laurei despre războiul "sexelor" de la Monitorul. Nu vreau să comentez asta însă vreau să subliniez că acest razboi ţine de la începuturi.
Paradoxal sau nu, acest razboi se poartă continuu. Şi astăzi, mai mult ca niciodată mă simt aproape de capitulare. Am obosit să duc bătălii care se sfârşesc prin armistiţiu ( măcar eu să mai las de la mine). Bineînteles că mă refer la bătălia care o duc pe teren neutru, casnicia. Să nu întelegeţi că sunt o frustrată sau că am probleme grave în casnicie. Nu !
Am un soţ pe care l-am dorit, am o fetiţă fenomenală (seamană cu soţul meu) şi o casă a noastră.
Ne iubim, suntem împliniţi ( amândoi muncim ceea ce ne-am dorit) iar Carmen este tot ceea ce ne lipsea acum trei ani.
Dar nimic nu e uşor precum pare.
Ne mănâncă rutina zilnică şi eu, ca o femeie ce sunt, îmi doresc mai mult. Evident că am mulţumiri şi nemulţumiri, dar înebunesc cînd văd că el poate mai mult. Noi avem puterea să facem mai mult.
Nu vreau să vorbesc de femeia modernă care are carieră şi care luptă cu timpul (ca să facă totul!!!), nu vreau să vorbesc de soţia care este oricum altfel decât şi/a închipuit soacra că va fii nora. Vreau să vorbesc despre femeia care uneori simte nevoia să fie cocoloşită, protejată şi care simte nevoia de a mai visa cu ochii deschişi în timp ce soţul se ocupa de toate. Nu vreau să pun în centrul discuţiei problemele personale.
Oricum cred că multe femei care au un job de 9 sau 10 ore şi care sunt mămici, au ceva probleme cu modul de a-şi gestiona VIATA de familie. Eu fac fac din categoria de mai sus. Uneori nu vreau să recunosc însă de cele mai multe ori simt că nu mai am resurse. Am obosit să mă trezesc zilnic cu stresul că fata trebuie să meargă la grădi, că tre' să mă trezesc să o pregatesc să o duc ,să mă întorc acasă şi să mă pregătesc şi eu să plec la muncă.
Ajung acasă după mai mult de 8 ore de muncă şi trebuie să îmi hrănesc familia, să spăl copilul, să strâng din casă, să fac ceva de mâncare pt a doua zi, să pun la spalat , să mai calc ceva hainuţe (niciodată nu se goleşte coşul de rufe murdare şi ca să se compenseze, niciodată coşul cu rufe de călcat nu se goleşte!!! )
Bineînteles că vocile barbatilor răcnesc acum din toţi rănunchii, însă mai ştiu că şi bărbaţii noştrii pot mai mult decât arată. Singura lor luptă pe care o duc zilnic şi neobosiţi este lupta cu telecomanda sau cu mous-ul calculatorului. Sunt convinsă că pot face mai multe. De exemplu> pot lua copilul de la gradiniţă şi să-l plimbe prin parc. După o plimbărică, ajunşi acasă pot să manance împreună şi apoi să se joace. Tăticul grijuliu că vine mama de la muncă începe să strangă din bucătărie, pentru că dacă au mâncat sunt vase murdare şi resturi pe masă. Apoi când mama intră în casă să fie întâmpinată de o casă în care totul e ok, şi poate liniştită să intre direct la duş. Mama curajoasă să intre in bucătărie unde o aşteaptă o supă incalzită sau cel puţin un sandwich. Apoi după ce toată lumea este mâncată şi spălată să treacă la somul de noapte.
Din pacate nimic nu este aşa.
Ne pierdem energia şi timpul cu lucruri mărunte.
Am uitat că timpul nu poate fi dat înapoi şi că lucrurile odată facute aşa rămân.
Oricum, faptul că noi conştientizăm lucrurile astea, nu suntem absolviţi departea noastră de vină. Poate ar trebui să nu mai luăm viaţa precum vântul , în faţă. Nu contest veridicitatea spuselor că: rostul femeii pe pamânt , încă din antichite, este acela de a avea grijă de casă şi copii, însă, vreau să spun că, femeile din antichitate nu aveau un job, nu avea mentaliatatea de acum şi bineînţeles
un soţ care să iţi "ocupe tot timpul". Bărbatul din zilele noastre are un job de 8 ore sau 9 ore. Bărbatul zilelor noastre nu e nevoit să meargă la vânătoare până se lasă noaptea şi nu e nevoie să colinde ţinuturile pentru a face noi descoperiri. Nu e nevoit să meargă în cruciade şi nu e nevoit să muncească pământul.
Aşa că , singura concluzie pe care o pot trage este că,
FEMEIA din zilele noastre este mai puternică decăt un BARBAT din toate timpurile !!!