Am intrat pe ultima sută din ceea ce a mai rămas din luna decembrie. Cele mai multe evenimente s-au dus, cele mai importante acum vin. Crăciunul şi Anul Nou ne fac mai nerăbdători, vrem să vină cu viteza luminii. Oricum, startul spre vacanţa de iarnă, a fost dat de week-end-ul legat de 1 Decembrie. De atunci am început sa visăm cu ochii larg deschişi la venirea Moşului, iar la birou discuţiile despre locaţia revelionului sunt la ordinea zilei.
Cum va fi anul ce va urma? Mai bun sau mai rău? Cine poate ştii ce ne rezerva anul 2009. Nu ne rămâne decît dorinţa aceea ascunsă, pe care o mărturisim în gând, în pragul dintre ani: la anul voi fi mai bun, la anul voi călători mai mult, la anul voi iubi mai mult!
Decembrie 2008, o lună care, fără să vrem, ne face să ne gândim că s-a mai dus un an. Tot mai frecvent folosim expresia aceasta şi parcă ascunde dorinţa de a petrece Revelionul mâine. Anul acesta a fost cu siguranţă un an bun pentru fiecare dintre noi, însă nu ascundem dorinţa de a deveni şi mai buni! La anul, multe lucruri se vor schimba, acum (a se citi, astazi, 17 dec.) va fi la timpul trecut, iar nostalgia Crăciunului se va simţi din 1 ianuarie. Eu m-am hotarat, vorbesc la timpul trecut de anul 2008, nă grăbesc să vă doresc toate cele bune! Să vă doresc spor în toate, un Crăciun mai deosebit decât celelalte. Iar de Anul Nou, nu uitaţi: o dorinţă sinceră se poate împlini, un sărut sub crenguţele de vâsc, poate cuceri o iubire pe viaţă. La anul visurile tale pot deveni realitate dacă îţi doreştâ destul de mult.
miercuri, 17 decembrie 2008
joi, 27 noiembrie 2008
Despre una...despre alţii, aşa o mică barfă
Am dorit tare mult s[ ocolesc subiectul campaniei electroale, însă nu mă pot abţine.
Cum se poate să îţi pierzi respectul de sine, să intri înt-un joc în care contează doar să te ridici în sondaje? da, ştiu, ce naiva sunt, nu-i aşa?
Repet, nu am am vrut să fiu prinsă în "gringolada"(ca tot este la moda cuvântul acesta :)) ) aceasta politică, dar nici nu pot să rămân imună la ce se petrece. Am primit aseară în poştă o fituică, ca nu îi pot spune altfel, prin care eram sfatuită sa ma gandesc inainte de a o vota pe Raluca Turcan, pentru că tatăl ei, Dumitru Tatarcan, a a comis o fraudă. Sub titlu: DETURNARE DE FONDURI, lumea e informată că în anul 2006, "nenea, tata lu' Raluca"(cum ar spune unii),a fost implicat"Împreună cu primarul Botosaniului, Mugurel Catalin Flutur - vărul fostului ministru al Agriculturii Gheorghe Flutur, Dumitru Tatarcan încearcă deturnarea celor 40 de miliarde către o firmă agreată de cei doi, în dauna societăţii care a câştigat licitaţia pentru construcţia clădirilor şi în ciuda unei hotărâri definitive şi irevocabile a Curtii de Apel Suceava. Guvernul a dat bani primăriei Botosani cu un scop precis, şi anume pentru extinderea lucrărilor la Colegiul National "A.T. Laurian" din municipiu, la care director, aşa cum spuneam, este profesorul de fizică Dumitru Tatarcan.".......bla...bla.
Ideea e alta, cineva s-a chinuit mult să listeze, probabil câteva mii de exemplare pentru a le pune in posta(...şi nu mai pun în calcul alte costuri) Era mai simplu să ne trimită linkul(adika acesta: http://www.ziua.ro/display.php?id=220478&data=2007-05-12)nu îl costa mai nimik, decât timp. Suntem noi prinşi cu multe, zilnic încercăm să uităm că trăim în România, unde tot ce e ilegal şi imoral, nu ingraşă ci este molipsitor.
Şi mai am ceva de marturisit, aşa ca la o şedinţă a celor de la AA(alcoolici anonimi)
Sunt Vali, locuiesc în Sibiu şi am reuşit! timp de o săptămână întreagă, să nu cumpăr de la chioşcuri, presa locală. Recunosc, sunt dependentă de presa locală, dar vă spun sincer, cu mâna pe inimă, NU AM CUMPARAT PRESA LOCALĂ.
Nu e o glumă... campania electorală mi-a distrus şi puţinul acela de informaţie pe care il luam din mult cititele noastre ziare locale. Fraţilor, am luat o pauză.
De ce să dau banii, să cumpăr "reclama portret", că nu ştiu ce termen să folosesc. În toate ziarele sunt pozele domniilor lor. Probabil după 30 nov. o să îmi reiau obiceiul, acela de a merge la chioşc, aici la mine în cartier să cumpăr localele.
Şi apoi...nu imi tradez colegii. din respect pentru munca lor, aproape în fiecare dimineaţă cumpăr presa.
Şi ca să vin cu argumente tari...cumpăr Monitorul de Sibiu pentru că imi place cum scrie Laura Catuneanu...cumpăr Sibiu Standard pentru ca îl cunosc pe Calin(am fost colegi de facultate) şi de când l/am cunoscut pe Bogdan Brylynski, un motiv în plus...Tribuna o cumpăr din obişnuinţă (recunosc, pe vremuri aveam abonament), sincer, chiar trebuie să cumpăr Tribuna. Din fericire pentru mine doar acestea sunt ziarele pe care le cumpăr frecvent, nu vă supăraţi, adunaţi costul fiecărui ziar/lună(nu m/ar deranja dacă le/aş primi gratis la redacţie)
deci, fara gluma, am o saptamana de cand am reuşit să economisesc banii şi până pe 30se mai strâng. Aşa că m-am rezumat doar a le face trafic acestor ziare.
Acestea fiind spuse dragii mei, vă doresc o seară placută:))
Glumeam!
cum a fost la devoratori?
pentru cei care nu au ajuns...intraţi pe
www.ndpromania.ro pe sibiu
http://www.ndpromania.ro/sibiu-noaptea-devoratorilor-de-publicitate-ndp/poze-sibiu-ndp-noaptea-devoratorilor-de-publicitate_2008.html
Cum se poate să îţi pierzi respectul de sine, să intri înt-un joc în care contează doar să te ridici în sondaje? da, ştiu, ce naiva sunt, nu-i aşa?
Repet, nu am am vrut să fiu prinsă în "gringolada"(ca tot este la moda cuvântul acesta :)) ) aceasta politică, dar nici nu pot să rămân imună la ce se petrece. Am primit aseară în poştă o fituică, ca nu îi pot spune altfel, prin care eram sfatuită sa ma gandesc inainte de a o vota pe Raluca Turcan, pentru că tatăl ei, Dumitru Tatarcan, a a comis o fraudă. Sub titlu: DETURNARE DE FONDURI, lumea e informată că în anul 2006, "nenea, tata lu' Raluca"(cum ar spune unii),a fost implicat"Împreună cu primarul Botosaniului, Mugurel Catalin Flutur - vărul fostului ministru al Agriculturii Gheorghe Flutur, Dumitru Tatarcan încearcă deturnarea celor 40 de miliarde către o firmă agreată de cei doi, în dauna societăţii care a câştigat licitaţia pentru construcţia clădirilor şi în ciuda unei hotărâri definitive şi irevocabile a Curtii de Apel Suceava. Guvernul a dat bani primăriei Botosani cu un scop precis, şi anume pentru extinderea lucrărilor la Colegiul National "A.T. Laurian" din municipiu, la care director, aşa cum spuneam, este profesorul de fizică Dumitru Tatarcan.".......bla...bla.
Ideea e alta, cineva s-a chinuit mult să listeze, probabil câteva mii de exemplare pentru a le pune in posta(...şi nu mai pun în calcul alte costuri) Era mai simplu să ne trimită linkul(adika acesta: http://www.ziua.ro/display.php?id=220478&data=2007-05-12)nu îl costa mai nimik, decât timp. Suntem noi prinşi cu multe, zilnic încercăm să uităm că trăim în România, unde tot ce e ilegal şi imoral, nu ingraşă ci este molipsitor.
Şi mai am ceva de marturisit, aşa ca la o şedinţă a celor de la AA(alcoolici anonimi)
Sunt Vali, locuiesc în Sibiu şi am reuşit! timp de o săptămână întreagă, să nu cumpăr de la chioşcuri, presa locală. Recunosc, sunt dependentă de presa locală, dar vă spun sincer, cu mâna pe inimă, NU AM CUMPARAT PRESA LOCALĂ.
Nu e o glumă... campania electorală mi-a distrus şi puţinul acela de informaţie pe care il luam din mult cititele noastre ziare locale. Fraţilor, am luat o pauză.
De ce să dau banii, să cumpăr "reclama portret", că nu ştiu ce termen să folosesc. În toate ziarele sunt pozele domniilor lor. Probabil după 30 nov. o să îmi reiau obiceiul, acela de a merge la chioşc, aici la mine în cartier să cumpăr localele.
Şi apoi...nu imi tradez colegii. din respect pentru munca lor, aproape în fiecare dimineaţă cumpăr presa.
Şi ca să vin cu argumente tari...cumpăr Monitorul de Sibiu pentru că imi place cum scrie Laura Catuneanu...cumpăr Sibiu Standard pentru ca îl cunosc pe Calin(am fost colegi de facultate) şi de când l/am cunoscut pe Bogdan Brylynski, un motiv în plus...Tribuna o cumpăr din obişnuinţă (recunosc, pe vremuri aveam abonament), sincer, chiar trebuie să cumpăr Tribuna. Din fericire pentru mine doar acestea sunt ziarele pe care le cumpăr frecvent, nu vă supăraţi, adunaţi costul fiecărui ziar/lună(nu m/ar deranja dacă le/aş primi gratis la redacţie)
deci, fara gluma, am o saptamana de cand am reuşit să economisesc banii şi până pe 30se mai strâng. Aşa că m-am rezumat doar a le face trafic acestor ziare.
Acestea fiind spuse dragii mei, vă doresc o seară placută:))
Glumeam!
cum a fost la devoratori?
pentru cei care nu au ajuns...intraţi pe
www.ndpromania.ro pe sibiu
http://www.ndpromania.ro/sibiu-noaptea-devoratorilor-de-publicitate-ndp/poze-sibiu-ndp-noaptea-devoratorilor-de-publicitate_2008.html
joi, 20 noiembrie 2008
Devoratorii pe ultima sută...
Deşi nu sunt în campanie....(ha...ha), ţin neapărat să mulţumesc celor care au oferit feedback postărilor mele legate de evenimentul celor de la 24FUN, Noaptea Devoratorilor de Publiciatate.(...pentru cei care sunt curioşi, am promovat
evenimentul gratuit. Ca să nu existe discuţii)
Astăzi, la ora 10, a fost conferinţa de presă la Continetal Forum iar mâine va fi show-ul în sine.
Trebuie să vă mărturisesc că au sunat telefoanele mele în draci. Lumea s-a arătat direct interesată de eveniment şi bineînţeles de inviaţii.
Dar trec de anumite incidente vă spun că se promite un spectacol super tare.
Pentru cei care nu şi-au facut rost de inviaţii să ştiţi că biletele nu s-au epuizat încă. Vă puteţi cumpăra bilete din Promenada Mall, Real, Imperium Pub, Sala Transilvania,(barul Arena).
Dacă nici una din locaţii nu vă convine, măine înainte de spectacol, la intrare vă puteţi cumpăra liniştiţi un bilet.
Noaptea Devoratorilor de Publicitate va începe la ora 19, aşa că, începând cu ora 18, e liber la bilete.
Costul biletului este de 35 de lei. Studenţii au reducere, biletul costă 25 lei.
Eu vă invit pe toţi, vă aştept cu drag.
P.S Sunt mai mult decât convinsă că, Noaptea Devoartorilor din Sibiu, va bate recordul pe oraşe, la numărul de participanţi.
evenimentul gratuit. Ca să nu existe discuţii)
Astăzi, la ora 10, a fost conferinţa de presă la Continetal Forum iar mâine va fi show-ul în sine.
Trebuie să vă mărturisesc că au sunat telefoanele mele în draci. Lumea s-a arătat direct interesată de eveniment şi bineînţeles de inviaţii.
Dar trec de anumite incidente vă spun că se promite un spectacol super tare.
Pentru cei care nu şi-au facut rost de inviaţii să ştiţi că biletele nu s-au epuizat încă. Vă puteţi cumpăra bilete din Promenada Mall, Real, Imperium Pub, Sala Transilvania,(barul Arena).
Dacă nici una din locaţii nu vă convine, măine înainte de spectacol, la intrare vă puteţi cumpăra liniştiţi un bilet.
Noaptea Devoratorilor de Publicitate va începe la ora 19, aşa că, începând cu ora 18, e liber la bilete.
Costul biletului este de 35 de lei. Studenţii au reducere, biletul costă 25 lei.
Eu vă invit pe toţi, vă aştept cu drag.
P.S Sunt mai mult decât convinsă că, Noaptea Devoartorilor din Sibiu, va bate recordul pe oraşe, la numărul de participanţi.
miercuri, 29 octombrie 2008
Servim gogoşi calde!
“Parlamentarii care şi-au votat pensii mai mari, sunt nevoiţi să renunţe la acest proiect de lege”, aşa ne liniştesc pe noi ziarele după ce s-a dat la ştiri cazul acelei bătrâne care are o pensie de trei lei. După ce au trecut de ridicolul creat de uninominale, partidele politice,încercând să atragă persone publice din media, advertising sau ce o mai fi, dragii noştri aleşi vor să aleagă ei ce vor face după…alegeri. Şi cum mai toţi au vârsta pensionării, s-au gândit că e mai bine să îşi asigure spatele. O pensie acolo, cu trei patru zerouri, nu strică. Vorba aia… bătrâneţile sunt grele şi medicamentele scumpe. Şi pentru că lucrurile nu pot scăpa de sub control, aleşii neamului s-au pus pe votat legi. Pe ultima sută de metri cei care sunt în Parlament şi care puţin probabil să mai şi rămână acolo după alegeri, s-au gândit…aşa între partidele de somnic, să mai voteze şi ei în folosul poporului. Zilele trecute au votat sute de legi…aşa una după alta. Domnul Olteanu a dat încă o dată dovadă, dacă mai era nevoie, că la dicţie e un adevarat jurnalist…pardon profesionist. Deşi campania electorală nu a început, apar tot mi des în peisajul media, foşti şi viitori guvernanţi. Dacă până acum armele secrete erau cu adevate secrete, liderii partidelor politice în toată splendoarea lor, apar la televizor şi fac publice, in stilul lor comercial, secretele ţinute secrete. E bine, până se poate, pentru că dacă până acum era moca, de acum campania electorală va fi după buget. Aşteptam cu interes bătălia partidelor de a prinde ceva locuri în Senat sau Camera Deputaţilor, aşa în ansamblu suntem un popor amator de “pâine şi circ”, până una alta lăsăm profesioniştii să descopere secretele, până acum secrete, şi să vedem cine îl vrea pe Călinescu şi cine pe Udrea. Apoi tragem concluziile.
vineri, 24 octombrie 2008
NDP sau pe litere: NOAPTEA DEVORATORILOR DE PUBLICITATE!
Noaptea devoratorilor de publicitate: culisele unui succes internaţional
“Noaptea devoratorilor de publicitate” se leagă de un singur nume: Jean Marie Boursicot, părintele nonconformist al unui show care a ridicat advertisingul la rang de artă.
Creată în 1981, Noaptea Devoratorilor a cucerit rapid Franta şi treptat-treptat, întreaga lume. În prezent, spectacolul se desfăşoară în peste 40 de ţări, turneul reunind 160 de oraşe.
Povestea primelor pelicule
Totul a început în anul 1973, când Jean Marie Boursicot, un puşti de doar 10 ani, fascinat în egală măsură de cinema şi de reclamele văzute la televizor, a dorit să colecţioneze casete cu filme şi spoturi publicitare. Operatorul de la "Ciné Madeleine", un cinematograf local frecventat de tânărul Boursicot, îl simpatizează pe puşti, oferindu-i primele casete cu spoturi, ce conţineau reclame la diverse dulciuri (KREMA, îngheţata Miko etc). Astfel lua naştere ceea ce avea să devină cea mai mare colecţie de spoturi şi postere publicitare din lume.
După terminarea studiilor, Boursicot a început să lucreze pentru agenţia Publicis. Aici a descoperit că nici una dintre părţile implicate în creaţia unei reclame – producători, publicitari sau agenţii- nu păstra spoturile într-o arhivă. Le-a păstrat el! Astfel s-a născut faimoasa Cinemateca, Boursicot având ocazia să-şi transforme hobby-ul într-o afacere.
“Devoratorii” – 27 ani de succese
Prima ediţie a ceea ce numim azi “Noaptea Devoratorilor de Publicitate”, a avut loc în 1981, sub titulatura "Friandises" (Dulciuri). Succesul acestei iniţiative nu a întarziat să apară: timp de 27 de ani, conceptul spectacolului a fost reluat şi prezentat anual în peste 40 de ţări de pe toate continentele.
În prezent, “Noaptea Devoratorilor de Publicitate” este un spectacol care combină un cinema de cea mai bună calitate cu divertismentul şi spiritul ludic al publicului. "Meniul" anual de reclame este întotdeauna atractiv şi surprinzător. Internaţional, exotic (prezintă o panoramă a reclamelor puţin cunoscute din ţări precum Egipt sau Indonezia), spectacolul reflectă vitalitatea şi trendurile publicităţii mondiale. Nu există cenzură: alcoolul, tutunul şi sexul nu lipsesc. Marile teme sociale sunt, de asemenea, prezente: SIDA, protecţia mediului, ajutorul umanitar, eutanasia, etc.
Veştile bune se pastează întotdeauna la final: “Noaptea devoratorilor” vine si la Sibiu. Aşadar, save the date: 21 noiembrie!
EVENIMENT RECOMANDAT DE Ecaterina Lia :)
“Noaptea devoratorilor de publicitate” se leagă de un singur nume: Jean Marie Boursicot, părintele nonconformist al unui show care a ridicat advertisingul la rang de artă.
Creată în 1981, Noaptea Devoratorilor a cucerit rapid Franta şi treptat-treptat, întreaga lume. În prezent, spectacolul se desfăşoară în peste 40 de ţări, turneul reunind 160 de oraşe.
Povestea primelor pelicule
Totul a început în anul 1973, când Jean Marie Boursicot, un puşti de doar 10 ani, fascinat în egală măsură de cinema şi de reclamele văzute la televizor, a dorit să colecţioneze casete cu filme şi spoturi publicitare. Operatorul de la "Ciné Madeleine", un cinematograf local frecventat de tânărul Boursicot, îl simpatizează pe puşti, oferindu-i primele casete cu spoturi, ce conţineau reclame la diverse dulciuri (KREMA, îngheţata Miko etc). Astfel lua naştere ceea ce avea să devină cea mai mare colecţie de spoturi şi postere publicitare din lume.
După terminarea studiilor, Boursicot a început să lucreze pentru agenţia Publicis. Aici a descoperit că nici una dintre părţile implicate în creaţia unei reclame – producători, publicitari sau agenţii- nu păstra spoturile într-o arhivă. Le-a păstrat el! Astfel s-a născut faimoasa Cinemateca, Boursicot având ocazia să-şi transforme hobby-ul într-o afacere.
“Devoratorii” – 27 ani de succese
Prima ediţie a ceea ce numim azi “Noaptea Devoratorilor de Publicitate”, a avut loc în 1981, sub titulatura "Friandises" (Dulciuri). Succesul acestei iniţiative nu a întarziat să apară: timp de 27 de ani, conceptul spectacolului a fost reluat şi prezentat anual în peste 40 de ţări de pe toate continentele.
În prezent, “Noaptea Devoratorilor de Publicitate” este un spectacol care combină un cinema de cea mai bună calitate cu divertismentul şi spiritul ludic al publicului. "Meniul" anual de reclame este întotdeauna atractiv şi surprinzător. Internaţional, exotic (prezintă o panoramă a reclamelor puţin cunoscute din ţări precum Egipt sau Indonezia), spectacolul reflectă vitalitatea şi trendurile publicităţii mondiale. Nu există cenzură: alcoolul, tutunul şi sexul nu lipsesc. Marile teme sociale sunt, de asemenea, prezente: SIDA, protecţia mediului, ajutorul umanitar, eutanasia, etc.
Veştile bune se pastează întotdeauna la final: “Noaptea devoratorilor” vine si la Sibiu. Aşadar, save the date: 21 noiembrie!
EVENIMENT RECOMANDAT DE Ecaterina Lia :)
sâmbătă, 27 septembrie 2008
FII marcă inregistrată !
_Nu o să vă vorbesc despre "arta românească" expusă în Germania, vorbeşte toată presa despre asta. Eu vreau să lansez o întrebare: _v-aţi gândit vreodată să faceţi din numele voastre o marcă înregistrată? Aici vreau să lansez întrebarea acelor persona publice din Romnaia, mai ales "divelor" că tot vorbeşte toată lumea de dive.
Dacă nu ştiaţi(...deşi sunt convinsă că toată lumea ştie), de câteva zile ziaristul Ion Cristoiu si-a inregistrat numele la OSIM (OFICIUL DE STAT PENTRU
INVENŢII ŞI MĂRCI)
_Ce să spun? BRAVO LUI!!!! sau _nu?
Nu ştiu dacă manelistul Guţă a creat acest precedent, îmi aduc aminte că la o emisiune Teo a avut doi invitaţi celebrii, Nicolae Guţă şi Liviu, care erau în toiul unui scandal public pe tema folosirii ilegale de către Liviu a numelui de Liviu Guţă, fapt care a determinat acţiunea lui Nicolae Guţă de a face marca înregistrată din numele lui. În consecinţă, "frumoasa emisiune" s-a transformat într-un proces public, întrerupt de calupul publicitar forţat. Nicolae Guţă îl amneiţa pe Liviu Guţă că îl va da în judecată pentru prejudiciu adus. Interesant... Nicolae Guţă a facut afirmatia că, Liviu a facut "carieră manelistă" datorită folosirii numelui de Guţă şi că şi-a vândut muzica datorită creării aceste confuzii. În concluzie: Liviu a avut succes numai datorită faptului că a folosit numele de scena LIVIU GUTA.
_E ceva similar şi în povestea domnului Ion Cristoiu care a venit repede în faţa naţiunii pe antena 3, dacă tot e prezent la Sinteza Zilei, să işi explice acţiunea, ceva de genul, cei de la Evenimentul Zilei işi vând foarte bine ziarul pentru că este domnia lui trecut în casuţa redacţională,(vezi litigiul cu cei Evenimentul Zilei).
_Evident că toată lumea cunoşte activiteatea de ziarist a domnului I.C deşi părerea mea este alta despre domnia lui, adikă, cred că activitatea lui din ultima perioada îl plasează mai mult alături de breasla analiştilor politici. Nu vreau să par răutacioasă însă numele lui este mai mult asociat de cel al domnului Gâdea, de pe antena 3. Nu vreau să se înteleagă de aici că domnul mai sus menţionat este mai putin ziarist, nici gând, rămâne la latitudinea sa unde doreşte să facă carieră.
_Am avut plăcerea să îl văd şi să îl ascult in anfitretul Facultaţii de Jurnalistica când eram studentă. Un om scund, îmbracat în vesta de acum celebră şi cămaşa în carouri. Nu am înţeles mai nimic din seminarlul acela, vorbea repede şi peltic. De atunci am încetat să îi urmămresc cariera ziaristică, nu mi-a inspirat absolut nimic din ceea ce mă aşteptam. Iar după ataţia ani imi reconfirm gestul, nu are nimic din ceea ce mă aşteptam, pur şi simplu nu îmi inspiră nimic.
Dacă nu ştiaţi(...deşi sunt convinsă că toată lumea ştie), de câteva zile ziaristul Ion Cristoiu si-a inregistrat numele la OSIM (OFICIUL DE STAT PENTRU
INVENŢII ŞI MĂRCI)
_Ce să spun? BRAVO LUI!!!! sau _nu?
Nu ştiu dacă manelistul Guţă a creat acest precedent, îmi aduc aminte că la o emisiune Teo a avut doi invitaţi celebrii, Nicolae Guţă şi Liviu, care erau în toiul unui scandal public pe tema folosirii ilegale de către Liviu a numelui de Liviu Guţă, fapt care a determinat acţiunea lui Nicolae Guţă de a face marca înregistrată din numele lui. În consecinţă, "frumoasa emisiune" s-a transformat într-un proces public, întrerupt de calupul publicitar forţat. Nicolae Guţă îl amneiţa pe Liviu Guţă că îl va da în judecată pentru prejudiciu adus. Interesant... Nicolae Guţă a facut afirmatia că, Liviu a facut "carieră manelistă" datorită folosirii numelui de Guţă şi că şi-a vândut muzica datorită creării aceste confuzii. În concluzie: Liviu a avut succes numai datorită faptului că a folosit numele de scena LIVIU GUTA.
_E ceva similar şi în povestea domnului Ion Cristoiu care a venit repede în faţa naţiunii pe antena 3, dacă tot e prezent la Sinteza Zilei, să işi explice acţiunea, ceva de genul, cei de la Evenimentul Zilei işi vând foarte bine ziarul pentru că este domnia lui trecut în casuţa redacţională,(vezi litigiul cu cei Evenimentul Zilei).
_Evident că toată lumea cunoşte activiteatea de ziarist a domnului I.C deşi părerea mea este alta despre domnia lui, adikă, cred că activitatea lui din ultima perioada îl plasează mai mult alături de breasla analiştilor politici. Nu vreau să par răutacioasă însă numele lui este mai mult asociat de cel al domnului Gâdea, de pe antena 3. Nu vreau să se înteleagă de aici că domnul mai sus menţionat este mai putin ziarist, nici gând, rămâne la latitudinea sa unde doreşte să facă carieră.
_Am avut plăcerea să îl văd şi să îl ascult in anfitretul Facultaţii de Jurnalistica când eram studentă. Un om scund, îmbracat în vesta de acum celebră şi cămaşa în carouri. Nu am înţeles mai nimic din seminarlul acela, vorbea repede şi peltic. De atunci am încetat să îi urmămresc cariera ziaristică, nu mi-a inspirat absolut nimic din ceea ce mă aşteptam. Iar după ataţia ani imi reconfirm gestul, nu are nimic din ceea ce mă aşteptam, pur şi simplu nu îmi inspiră nimic.
joi, 18 septembrie 2008
miercuri, 3 septembrie 2008
Mesaj de probă
Vă întrebaţi probabil ce mai fac...sau nu?
Sunt ok...chiar dacă am ratat întalnirea cea mai recentă a bloggerilor. Nu-i bai, voi spune prezent celei de pe 21 septembrie.
Încă sunt în căutări, nu m-am aciuit nicăieri, prevad că va mai dura situaţia asta dar nu mă supăr de loc. Încerc dim răsputeri să ma bucur de ultimile zile călduroase din 2008. În rest...a da, ştiu ce am promis, editorialul care trebuia sa fie in nr. 6...o să-l postez.
Are cineva detalii de la festivalul de publicitate neconvenţională de la Bucureşti? Cine a fost pe terasă LA MOTOARE? Vreau si eu poze...
până una alta vă salut şi aştept să ne vedem...
Sunt ok...chiar dacă am ratat întalnirea cea mai recentă a bloggerilor. Nu-i bai, voi spune prezent celei de pe 21 septembrie.
Încă sunt în căutări, nu m-am aciuit nicăieri, prevad că va mai dura situaţia asta dar nu mă supăr de loc. Încerc dim răsputeri să ma bucur de ultimile zile călduroase din 2008. În rest...a da, ştiu ce am promis, editorialul care trebuia sa fie in nr. 6...o să-l postez.
Are cineva detalii de la festivalul de publicitate neconvenţională de la Bucureşti? Cine a fost pe terasă LA MOTOARE? Vreau si eu poze...
până una alta vă salut şi aştept să ne vedem...
marți, 26 august 2008
...sunt omul bun la toate, momentan fara ocupatie
...recunosteti versurile?
de ceva vreme numai asta imi suna in cap.
Daca nu ati mai primit nici o veste de la mine in ultima perioada e pentru ca am fost intr-o pasa tare nashpa.
daca sunteti amatori de vesti firbinti...fac publica plecarea mea de la revista pe care am condus/o ceva vreme.
Ieri am demisionat de la 7CASE din postul de director publicatie. Asta e...desi ma simt ca si cum mi-am abandonat cel mai bun prieten, atunci cand avea nevoie de mine, trebuie sa trec de acest moment.
Daca cineva stie un job fain...astept un semn.
O sa va povestesc ce s-a intamplat cand imi va trece supararea, atunci cand pot vorbi fara sa ma doara.
Maine o sa postez editorialul care trebuia sa fie in nr.6 al revistei.
Astept un semn de la voi
de ceva vreme numai asta imi suna in cap.
Daca nu ati mai primit nici o veste de la mine in ultima perioada e pentru ca am fost intr-o pasa tare nashpa.
daca sunteti amatori de vesti firbinti...fac publica plecarea mea de la revista pe care am condus/o ceva vreme.
Ieri am demisionat de la 7CASE din postul de director publicatie. Asta e...desi ma simt ca si cum mi-am abandonat cel mai bun prieten, atunci cand avea nevoie de mine, trebuie sa trec de acest moment.
Daca cineva stie un job fain...astept un semn.
O sa va povestesc ce s-a intamplat cand imi va trece supararea, atunci cand pot vorbi fara sa ma doara.
Maine o sa postez editorialul care trebuia sa fie in nr.6 al revistei.
Astept un semn de la voi
marți, 19 august 2008
editorial nr. V, revista 7CASE
Statul restituie taxa auto
Dacă nu stiaţi, aflaţi acum, de la 1 iulie 2008 a intrat în vigoare noua taxa de poluare auto, adică fosta taxă de înamtriculare. Comisia Europeană a obligat statul român să restituie diferenţa de bani dintre taxa de poluare şi vechea taxa de înmatriculare. Toţi care şi-au înmatriculat maşinile din 1 ianuarie 2007 şi înainte de 1 iulie, îşi pot recupera diferenţa de bani dacă îşi vor depune o cerere în acest sens şi dacă vor anexa mai multe documente. Această cerere însoţită de acele multe anexe, trebuiesc depuse la Direcţia Generală a Finanţelor Publice din Sibiu, de pe Calea Dumbrăvii. Dacă statul nu se încurcă la încasat banii de la contribuabili, nu acelaşi lucru pot spune şi despre restituirea banilor către contribuabil. Din toată afacerea asta tot statul se face cu bani. Cum? Mai simplu decât vă gândiţi. Şi pentru a începe cu începutul va pun în gardă! Dacă vrei difereţa de bani atunci trebuie să te înarmezi cu nervi de oţel, răbdare cu caru şi …poate puţin noroc. Primul pas e clar, trebuie să depuneţi acele anexe de care vă spuneam. Practic aceste anexe, aşa le numesc ei, constituie un dosar. Acel dosar se face cu multă răbdare pentru că el conţine mai multe documente. Dacă nu le aveţi trebuie să faceţi rost. Nu aş fi vrut să intru în detalii dar detaliile fac totul. Plec de la ideea că lumea din ziua de astăzi este foarte ocupată. E adevarat că sunt sit-uri ajutătoare de exemplu, poţi intra pe www.taxaauto.ro să afli câţi bani iti vor intra în buzunar, dar poate nu ai timp să stai pe net să cauţi. Şi apoi, să se scrie undeva concret de ce ai nevoie. De exemplu, dacă anul trecut ţi-ai adus o maşină din Germania, ai fost nevoi să o înmatriculezi pentru a circula în legalitate cu ea. Acum că statul îţi restituie o parte din banii plătiţi atunci, trebuie să ştii că va dura ceva, până să te bucuri de ei. Prima anexă a cererii, e chitanţa. Dacă nu ţi-ai făcut o copie că ai plătit vechea taxa, e o problemă. Doamnele de la ghişeu nu o să fie prea draguţe. Aşa că, pregateşte o cerere prin care ceri eliberarea unei copii a chitanţei. Poate trebuie să afli că e obligatoriu să treci şi pe la poliţie, să completezi o altă cerere tip, prin care ceri eliberarea unei copii după brief-ul maşini. Apoi să te duci la un cabinet de traduceri, că dacă maşina e din Germania e clar, brief-ul e în limba germană. Şi ultimul pas, dar nu cel din urmă, trebuie să iţi faci programare la R.A.R, (Registrul Auto Român) pentru noxele maşini. Şi pentru că e programare, trebuie să aştepţi vreo 3 săptămâni până îţi vine rândul. După atâta umblătură fără un rezultat imediat, te intrebi căt mai rezişti? Mai ales dacă suma care trebuie sa-ţi intre în cont nu depaşeşte 170 sau 200 de lei. Vă spun eu, mulţi au renunţat la lupta asta de recuperare a banilor, două personae din anturajul meu au facut-o. Deci, aşa la prima vedere, statul a caştigat de pe urma lor în jur de 600 de lei, şi aici vorbesc de două persoane. La nivel naţional câţi mai sunt? Câte miliarde de lei caştigă statul? Mesajul meu este clar: nu renunţaţi la bani, şi ce dacă sunt numai 100 de lei, îi iei nu-i dai!
Dacă nu stiaţi, aflaţi acum, de la 1 iulie 2008 a intrat în vigoare noua taxa de poluare auto, adică fosta taxă de înamtriculare. Comisia Europeană a obligat statul român să restituie diferenţa de bani dintre taxa de poluare şi vechea taxa de înmatriculare. Toţi care şi-au înmatriculat maşinile din 1 ianuarie 2007 şi înainte de 1 iulie, îşi pot recupera diferenţa de bani dacă îşi vor depune o cerere în acest sens şi dacă vor anexa mai multe documente. Această cerere însoţită de acele multe anexe, trebuiesc depuse la Direcţia Generală a Finanţelor Publice din Sibiu, de pe Calea Dumbrăvii. Dacă statul nu se încurcă la încasat banii de la contribuabili, nu acelaşi lucru pot spune şi despre restituirea banilor către contribuabil. Din toată afacerea asta tot statul se face cu bani. Cum? Mai simplu decât vă gândiţi. Şi pentru a începe cu începutul va pun în gardă! Dacă vrei difereţa de bani atunci trebuie să te înarmezi cu nervi de oţel, răbdare cu caru şi …poate puţin noroc. Primul pas e clar, trebuie să depuneţi acele anexe de care vă spuneam. Practic aceste anexe, aşa le numesc ei, constituie un dosar. Acel dosar se face cu multă răbdare pentru că el conţine mai multe documente. Dacă nu le aveţi trebuie să faceţi rost. Nu aş fi vrut să intru în detalii dar detaliile fac totul. Plec de la ideea că lumea din ziua de astăzi este foarte ocupată. E adevarat că sunt sit-uri ajutătoare de exemplu, poţi intra pe www.taxaauto.ro să afli câţi bani iti vor intra în buzunar, dar poate nu ai timp să stai pe net să cauţi. Şi apoi, să se scrie undeva concret de ce ai nevoie. De exemplu, dacă anul trecut ţi-ai adus o maşină din Germania, ai fost nevoi să o înmatriculezi pentru a circula în legalitate cu ea. Acum că statul îţi restituie o parte din banii plătiţi atunci, trebuie să ştii că va dura ceva, până să te bucuri de ei. Prima anexă a cererii, e chitanţa. Dacă nu ţi-ai făcut o copie că ai plătit vechea taxa, e o problemă. Doamnele de la ghişeu nu o să fie prea draguţe. Aşa că, pregateşte o cerere prin care ceri eliberarea unei copii a chitanţei. Poate trebuie să afli că e obligatoriu să treci şi pe la poliţie, să completezi o altă cerere tip, prin care ceri eliberarea unei copii după brief-ul maşini. Apoi să te duci la un cabinet de traduceri, că dacă maşina e din Germania e clar, brief-ul e în limba germană. Şi ultimul pas, dar nu cel din urmă, trebuie să iţi faci programare la R.A.R, (Registrul Auto Român) pentru noxele maşini. Şi pentru că e programare, trebuie să aştepţi vreo 3 săptămâni până îţi vine rândul. După atâta umblătură fără un rezultat imediat, te intrebi căt mai rezişti? Mai ales dacă suma care trebuie sa-ţi intre în cont nu depaşeşte 170 sau 200 de lei. Vă spun eu, mulţi au renunţat la lupta asta de recuperare a banilor, două personae din anturajul meu au facut-o. Deci, aşa la prima vedere, statul a caştigat de pe urma lor în jur de 600 de lei, şi aici vorbesc de două persoane. La nivel naţional câţi mai sunt? Câte miliarde de lei caştigă statul? Mesajul meu este clar: nu renunţaţi la bani, şi ce dacă sunt numai 100 de lei, îi iei nu-i dai!
miercuri, 30 iulie 2008
joi, 24 iulie 2008
Despre noi...ardelenii !
Am citit zilele trecute pe www.mazemania.blogspot.com,comentariile lui Calin legate de afirmatia lui I.T Morar, de la Academia Catevencu. Sub egida, am intalnit si ardeleni nesimtiti, I.M.Morar critica ardeleni. As venii cu o completare la supusele domnului respectabil, de la Catavencu, insa ma abtin.
Ce nu ma abtin sa fac este postarea editorialului meu din revista 7CASE, revista la care lucrez.
Mentionez, acest articol a fost scris in data de 18 iunie 2008.
Spor la citit!
Sibiul şi oamenii lui
Iubesc oraşul acesta, fiecare straduţă din oraşul vechi, fiecare parc, pieţele din centru... De câte ori plec din oraş, Sibiul îl iau cu mine. Mă mandresc că sunt sibiancă ! Nu ştiu cum o să pară în momentul când o să citiţi aceste rânduri, însă vă asigur că aşa este. Şi apoi cum să nu iubeşti oraşul în care trăieşti? Oraşul care te învaţă istorie numai dacă te plimbi pe lângă fortificaţiile lui şi pe straduţele înguste şi frumos restaurate. Nu vreau să vorbesc despre Sibiu, mulţi au scris despre el, mai ales anul trecut, când am fost faimoşi în lume. Vreau să vă vorbesc despre oamenii acestui oraş. Aproape peste tot în ţară se vorbeşte la superlativ de ardeleni. Merg în capitală destul de des şi mulţi mă simpatizează doar pentru că vin din Sibiu. Le place cum vorbesc, cum mă port şi mai ales le place că inspir multă calmitate. Aşa gândesc şi eu despre sibienii mei, oamenii calculaţi din fire, temerari, gospodari şi în general oameni liniştiţi, la locul lor. Asta până săptămâna trecută când , ca în fiecare lună, echipa 7CASE a plecat la distribuit revista. Dacă nu stiaţi, vreau sa vă mărturisesc că toţi cei care lucrează la revistă fac şi treaba aceasta, adică, distribuie 7CASE în cutiile voastre poştale. Indiferent că este director, designer, secretară sau consilier de publicitate toţi participă, în egală măsură la îndeplinirea scopul nostru final. Să ştiţi ca e o muncă foarte grea, baţi oraşul în lung şi-n lat, indiferent că afară plouă sau sunt peste 30 de grade. Munca este grea însă devine şi mai grea dacă în teren te confrunţi cu situaţii puţin depăşite. Experienţele nostre sunt ilare dar şi triste. Şi când spun asta nu vreau să vă vorbesc despre situaţiile în care am fost alergaţi de câini, sau situaţii în care fetele nostre au fost invitate de diverşi indivizi la o cafea în oraş, sau când eram sfatuiţi să ne luăm alt job. Vreau să vă vorbesc despre acele sitaţii în care am fost înjuraţi sau chiar goniţi din scarile de bloc unde doream să ajungă revista. Suntem un pic nedumeriţi ! De unde atâta rautate? Am distribuit 3 luni revista şi avem un feedbak pozitiv. Avem abonati pe 12 luni chiar dinainte de a ajunge pe piaţă revista. Sit-ul e în dezvoltare. Unde se greşeşte? Concluzia la care noi, echipa 7CASE am ajuns este simplă. E posibil să se producă o confuzie? Revista 7CASE se confundă cu reclamele publicitare? Ştiţi, acele reclame de la hipermarketurile din Sibiu. Revista 7CASE nu abordează acest tip de tipărituri, ea este marcă înregistrata la OSIM şi este pur şi simpu o revista de imobiliare şi cupoane de reduceri. Oricum îmi este milă de aceia care fac muncă de distribuţie. Zilnic să fii criticat, jignit sau mai ştiu eu ce. Mă întreb eu acum, unde este acel sibian primitor, liniştit? Din păcate noi am vazut şi faţa asta. Nu credeam. Oricum, vă asigur că echipa 7CASE nu o să capituleze din acest motiv. Noi am dorit ca această revistă să ajungă la voi şi asta vom face! Fiecare număr va fi o provocare pentru noi . Într-un cuvant, noi am creat acestă revistă pentru voi. Noi facem un lucru cât se poate de serios şi credem cu desavârşire în acest produs. Echipa 7CASE, în ciuda faptului că întâmpină aceste probleme, vă asigură că şi luna viitoare şi multe alte luni de acum înainte, va suna la uşa voastră şi va pătrunde în casele celor care ne doresc, prin revista 7CASE. Lunar o să ne găsiţi în cutia poştală. Este decizia vostră dacă o aruncaţi în coşurile de gunoi, care apropo, sunt amplasate chiar în incinta scării blocului, fapt care denotă libertatea alegerii voastre de a o păstra, răsfoi şi poate chiar a ne transmite un feedback . Aşteptăm semnalele voastre accesand www.7case.ro.
Ce nu ma abtin sa fac este postarea editorialului meu din revista 7CASE, revista la care lucrez.
Mentionez, acest articol a fost scris in data de 18 iunie 2008.
Spor la citit!
Sibiul şi oamenii lui
Iubesc oraşul acesta, fiecare straduţă din oraşul vechi, fiecare parc, pieţele din centru... De câte ori plec din oraş, Sibiul îl iau cu mine. Mă mandresc că sunt sibiancă ! Nu ştiu cum o să pară în momentul când o să citiţi aceste rânduri, însă vă asigur că aşa este. Şi apoi cum să nu iubeşti oraşul în care trăieşti? Oraşul care te învaţă istorie numai dacă te plimbi pe lângă fortificaţiile lui şi pe straduţele înguste şi frumos restaurate. Nu vreau să vorbesc despre Sibiu, mulţi au scris despre el, mai ales anul trecut, când am fost faimoşi în lume. Vreau să vă vorbesc despre oamenii acestui oraş. Aproape peste tot în ţară se vorbeşte la superlativ de ardeleni. Merg în capitală destul de des şi mulţi mă simpatizează doar pentru că vin din Sibiu. Le place cum vorbesc, cum mă port şi mai ales le place că inspir multă calmitate. Aşa gândesc şi eu despre sibienii mei, oamenii calculaţi din fire, temerari, gospodari şi în general oameni liniştiţi, la locul lor. Asta până săptămâna trecută când , ca în fiecare lună, echipa 7CASE a plecat la distribuit revista. Dacă nu stiaţi, vreau sa vă mărturisesc că toţi cei care lucrează la revistă fac şi treaba aceasta, adică, distribuie 7CASE în cutiile voastre poştale. Indiferent că este director, designer, secretară sau consilier de publicitate toţi participă, în egală măsură la îndeplinirea scopul nostru final. Să ştiţi ca e o muncă foarte grea, baţi oraşul în lung şi-n lat, indiferent că afară plouă sau sunt peste 30 de grade. Munca este grea însă devine şi mai grea dacă în teren te confrunţi cu situaţii puţin depăşite. Experienţele nostre sunt ilare dar şi triste. Şi când spun asta nu vreau să vă vorbesc despre situaţiile în care am fost alergaţi de câini, sau situaţii în care fetele nostre au fost invitate de diverşi indivizi la o cafea în oraş, sau când eram sfatuiţi să ne luăm alt job. Vreau să vă vorbesc despre acele sitaţii în care am fost înjuraţi sau chiar goniţi din scarile de bloc unde doream să ajungă revista. Suntem un pic nedumeriţi ! De unde atâta rautate? Am distribuit 3 luni revista şi avem un feedbak pozitiv. Avem abonati pe 12 luni chiar dinainte de a ajunge pe piaţă revista. Sit-ul e în dezvoltare. Unde se greşeşte? Concluzia la care noi, echipa 7CASE am ajuns este simplă. E posibil să se producă o confuzie? Revista 7CASE se confundă cu reclamele publicitare? Ştiţi, acele reclame de la hipermarketurile din Sibiu. Revista 7CASE nu abordează acest tip de tipărituri, ea este marcă înregistrata la OSIM şi este pur şi simpu o revista de imobiliare şi cupoane de reduceri. Oricum îmi este milă de aceia care fac muncă de distribuţie. Zilnic să fii criticat, jignit sau mai ştiu eu ce. Mă întreb eu acum, unde este acel sibian primitor, liniştit? Din păcate noi am vazut şi faţa asta. Nu credeam. Oricum, vă asigur că echipa 7CASE nu o să capituleze din acest motiv. Noi am dorit ca această revistă să ajungă la voi şi asta vom face! Fiecare număr va fi o provocare pentru noi . Într-un cuvant, noi am creat acestă revistă pentru voi. Noi facem un lucru cât se poate de serios şi credem cu desavârşire în acest produs. Echipa 7CASE, în ciuda faptului că întâmpină aceste probleme, vă asigură că şi luna viitoare şi multe alte luni de acum înainte, va suna la uşa voastră şi va pătrunde în casele celor care ne doresc, prin revista 7CASE. Lunar o să ne găsiţi în cutia poştală. Este decizia vostră dacă o aruncaţi în coşurile de gunoi, care apropo, sunt amplasate chiar în incinta scării blocului, fapt care denotă libertatea alegerii voastre de a o păstra, răsfoi şi poate chiar a ne transmite un feedback . Aşteptăm semnalele voastre accesand www.7case.ro.
marți, 8 iulie 2008
_Să ai mai multă valoare...nu neapărat succes
Titlu meu de fapt plecacă de la un citat a lui Einstein:
"Încearcă sa fii un om de valoare şi nu neapărat un om de scucces"
Sper să facă bine conexiunea cu ceea ce am scris...concluziile la sfârşit, ok?
_De ceva vreme un gând nu mă lasă în pace...mereu îmi trec prin minte lucruri mărunte din timpul zilei. Mi-am facut un obicei, când mă pun seara în pat, înainte să adorm mă gândesc la ziua care s-a incheiat, analizez anumite situaţii prin care am trecut, dacă am făcut tot ceea ce mi-am propus de dimineaţă...Nu vă imaginaţi că stau trează juma' din noapte, am experinţă şi trec repede în revistă tot ceea ce s-a petrecut. Niciodată nu mă gandesc la ziua precedentă şi niciodată nu fac bilanţul săptămanal sau lunar, aş tâmpii de-a binelea.
Aşa cum am spus, un gând nu îmi dă pace! Am citit cu ceva vreme în urmă un blog(asta fac mereu, caut bloguri şi le citesc de la cap la coadă) nu vreau să dau numele blogului, oricum poate mulţi vor recunoşte despre cine vorbesc, comentariile cuiva despre blogurile altora. E... nimic ciudat până acum, chiar dacă comentariile erau un pic dure. Tipu încearcă să explice ce rost au blogurile şi bineînteles să descurajeze prostia fie ea şi "blodă". Ok, am răsuflat uşurată că nu se vorbea nimic despre mine.
Însă trebuie să recunosc ca misiunea tipului a avut succes, cle puţin în cazul meu. Mă tot gandesc la blogul meu, care e cam săracuţ el aşa,în informaţie vreau să spun. Ştiu, merită mai mult. Aş posta zilnic pe el dacă aş avea ce. Nu am vrut să cad în altă extremă, nu am vrut să îl fac jurnal zilnic...să citească toată lumea ce trăiesc eu zilnic. Clar că şi eu , ca mai toată lumea (femeile) am trait 4 ani de facultate, care, vreau să spun au fost cei mai perfecţi ani din viaţa mea.... şi eu am trait fericirea naşterii primului copil... şi eu am probleme că nu mai ştiu ce să gătesc ... si eu am frustrările mele, obsesiile mele...aţi înţeles ideea?
Aş umple pagini întregi cu probleme din astea banale, cotidiene.
Nu mi-am facut blog să atrag atenţia asupra vieţii mele(care oricum nu are nimic deosebit pentru alţii decât pentru mine, nu am vrut sa caştig bani sau nu ştiu eu ce mare faimă de blogger)am vrut să fac parte dintr-o comunitate. Cosider ca bloggerii fac parte dintr-un întreg, au identitate şi au deschideri spre relaţii interactive infinite. Am vrut să cunosc oameni cu care să am şi eu ceva în comun, am vrut să cunosc vieţii mai diferite de ale mele şi mai interesante. Am reuşit să intru într-un univers paralel vieţii mele.
Aici in faţa calculatorului, în momentul în care postez ceva pe blog, sunt o tipă dint-o mie, când închid blogul, conduc o revistă şi scot pe piaţă munca unei echipe formidabile, când plec acasă sunt soţie şi mamă.
De aceea blogul meu e aşa sărac. Încerc să postez ceva interesant, să nu intre în categoria banalului(de multe ori sunt tentată să o fac, dar mă abţin). Oricum, în momentul câd voi trăi ceva senzaţional voi posta mai întâi pe blog. Imi pare rău că nu am timpul fizic să postez anumite lucruri, cum ar fi: reclama mea favorită, citate intregi din carţile pe care le citesc, fotografi care să starneasca râsu...şi multe altele( şi oricum sunt destui care fac asta). Trebuie să recunosc, am o viaţă foarte activă şi sunt super ocupată. Însă să ştiţi ca mă bucur în fiecare dimineaţă de timpul dedicat în întegime persoanei mele. Dimineaţa imi citesc e-mail-urile mele personale, intru pe blogurile mele preferate, pe sit-urile care imi plac şi citesc presa. După ce fac asta, şi nu glumesc deloc, nu mai am timp nici măcar să respir.
Sper că aţi înţeles cum stă treaba cu blogul presavspress.blogspot.com.
Oricum, mă bucur că există blogul meu. Cel puţin eu mă bucur din plin de el şi îl preţuiesc asa cum este. Pentru toţi ceilalti, voi bloggeri care aţi devenit preferaţii mei, fară voia voastră, să continuaţi ceea ce aţi încept, e perfect aşa !
Si pentru că vreau să închei aşa cum îmi spune raţiunea, chiar dacă e un pic deşuet, închei cu un citat:" Trăieşte ca şi cum ai muri mâine. Învată ca si cum ai trăi veşnic" Mahatma Gandhi(...să nu râdă nimeni!)
"Încearcă sa fii un om de valoare şi nu neapărat un om de scucces"
Sper să facă bine conexiunea cu ceea ce am scris...concluziile la sfârşit, ok?
_De ceva vreme un gând nu mă lasă în pace...mereu îmi trec prin minte lucruri mărunte din timpul zilei. Mi-am facut un obicei, când mă pun seara în pat, înainte să adorm mă gândesc la ziua care s-a incheiat, analizez anumite situaţii prin care am trecut, dacă am făcut tot ceea ce mi-am propus de dimineaţă...Nu vă imaginaţi că stau trează juma' din noapte, am experinţă şi trec repede în revistă tot ceea ce s-a petrecut. Niciodată nu mă gandesc la ziua precedentă şi niciodată nu fac bilanţul săptămanal sau lunar, aş tâmpii de-a binelea.
Aşa cum am spus, un gând nu îmi dă pace! Am citit cu ceva vreme în urmă un blog(asta fac mereu, caut bloguri şi le citesc de la cap la coadă) nu vreau să dau numele blogului, oricum poate mulţi vor recunoşte despre cine vorbesc, comentariile cuiva despre blogurile altora. E... nimic ciudat până acum, chiar dacă comentariile erau un pic dure. Tipu încearcă să explice ce rost au blogurile şi bineînteles să descurajeze prostia fie ea şi "blodă". Ok, am răsuflat uşurată că nu se vorbea nimic despre mine.
Însă trebuie să recunosc ca misiunea tipului a avut succes, cle puţin în cazul meu. Mă tot gandesc la blogul meu, care e cam săracuţ el aşa,în informaţie vreau să spun. Ştiu, merită mai mult. Aş posta zilnic pe el dacă aş avea ce. Nu am vrut să cad în altă extremă, nu am vrut să îl fac jurnal zilnic...să citească toată lumea ce trăiesc eu zilnic. Clar că şi eu , ca mai toată lumea (femeile) am trait 4 ani de facultate, care, vreau să spun au fost cei mai perfecţi ani din viaţa mea.... şi eu am trait fericirea naşterii primului copil... şi eu am probleme că nu mai ştiu ce să gătesc ... si eu am frustrările mele, obsesiile mele...aţi înţeles ideea?
Aş umple pagini întregi cu probleme din astea banale, cotidiene.
Nu mi-am facut blog să atrag atenţia asupra vieţii mele(care oricum nu are nimic deosebit pentru alţii decât pentru mine, nu am vrut sa caştig bani sau nu ştiu eu ce mare faimă de blogger)am vrut să fac parte dintr-o comunitate. Cosider ca bloggerii fac parte dintr-un întreg, au identitate şi au deschideri spre relaţii interactive infinite. Am vrut să cunosc oameni cu care să am şi eu ceva în comun, am vrut să cunosc vieţii mai diferite de ale mele şi mai interesante. Am reuşit să intru într-un univers paralel vieţii mele.
Aici in faţa calculatorului, în momentul în care postez ceva pe blog, sunt o tipă dint-o mie, când închid blogul, conduc o revistă şi scot pe piaţă munca unei echipe formidabile, când plec acasă sunt soţie şi mamă.
De aceea blogul meu e aşa sărac. Încerc să postez ceva interesant, să nu intre în categoria banalului(de multe ori sunt tentată să o fac, dar mă abţin). Oricum, în momentul câd voi trăi ceva senzaţional voi posta mai întâi pe blog. Imi pare rău că nu am timpul fizic să postez anumite lucruri, cum ar fi: reclama mea favorită, citate intregi din carţile pe care le citesc, fotografi care să starneasca râsu...şi multe altele( şi oricum sunt destui care fac asta). Trebuie să recunosc, am o viaţă foarte activă şi sunt super ocupată. Însă să ştiţi ca mă bucur în fiecare dimineaţă de timpul dedicat în întegime persoanei mele. Dimineaţa imi citesc e-mail-urile mele personale, intru pe blogurile mele preferate, pe sit-urile care imi plac şi citesc presa. După ce fac asta, şi nu glumesc deloc, nu mai am timp nici măcar să respir.
Sper că aţi înţeles cum stă treaba cu blogul presavspress.blogspot.com.
Oricum, mă bucur că există blogul meu. Cel puţin eu mă bucur din plin de el şi îl preţuiesc asa cum este. Pentru toţi ceilalti, voi bloggeri care aţi devenit preferaţii mei, fară voia voastră, să continuaţi ceea ce aţi încept, e perfect aşa !
Si pentru că vreau să închei aşa cum îmi spune raţiunea, chiar dacă e un pic deşuet, închei cu un citat:" Trăieşte ca şi cum ai muri mâine. Învată ca si cum ai trăi veşnic" Mahatma Gandhi(...să nu râdă nimeni!)
joi, 26 iunie 2008
Un e-mail fericit !
Acest mesaj l-am primit eu pe e-mail. Mi-a placut si recunosc intr-un anumit fel m-a inspirat.
Sper sa va inspire si pe voi.
Motto: "Curajul are arareori forta si maretia ragetului unui leu. De cele mai multe ori el este doar o voce subtirica, dar plina de incredere, care spune:."
Un exemplu de tenacitate
Se spune ca celebrul inventator american Thomas Alva Edison, parintele becului electric, pe cand era epuizat de numeroasele lui incercari (esuate) de a gasi un material potrivit pentru filamentul becului sau, a fost consolat de un cunoscut: "Ce pacat", i-a spus acesta, "atatea cautari si atatea eforturi si toate in zadar!", la care prolificul inventator a sarit ca ars: "Ce tot vorbesti? Cum adica in zadar? Acum cunosc peste 9.000 de materiale care nu sunt ceea ce-mi trebuie mie!".
Lasam deoparte ideea (foarte interesanta de altfel) care se deduce de aici, cum ca experienta (sau know-how-ul, sau priceperea sau cum vreti dvs. sa-i spuneti) inseamna in principal cunoasterea lucrurilor care nu trebuie facute. Ceea ce v-as ruga insa sa remarcati este faptul ca Edison a incercat de peste 9.000 de ori sa rezolve problema. De peste 9.000 de ori s-a apucat cu entuziasm de treaba, de peste 9.000 de ori a nutrit speranta ca totul va iesi bine si tot de peste 9.000 de ori a simtit gustul esecului. Si, retineti, vorbim aici doar de inventarea becului electric, fara sa punem la socoteala toate descurajarile pe care le-a trait, probabil, la inventarea fonografului, a cinetoscopului, a microfonului cu praf de carbune si a celorlalte minuni prin care a ramas in istorie.
Edison a incercat de 9.000 de ori, dar in cele din urma a reusit. E un exemplu de tenacitate la care ar trebui sa se gandeasca toti acei intreprinzatori care se decid sa-si lase balta afacerea la prima dificultate mai serioasa pe care o intampina. Spun asta pentru ca am cunoscut o multime de oameni de-a dreptul incantati de cate o oportunitate de afaceri, dar care au abandonat punerea ei in practica datorita unor "greutati" care l-ar face sa rada pe orice intreprinzator calit deja in lupta cu piata.
Afacerile nu sunt un joc pentru domnisoare. Dar inainte de a face speriati un pas inapoi incercati sa va imaginati cum ar fi fost lumea astazi daca si Edison ar fi procedat la fel.
Sper sa va inspire si pe voi.
Motto: "Curajul are arareori forta si maretia ragetului unui leu. De cele mai multe ori el este doar o voce subtirica, dar plina de incredere, care spune:
Un exemplu de tenacitate
Se spune ca celebrul inventator american Thomas Alva Edison, parintele becului electric, pe cand era epuizat de numeroasele lui incercari (esuate) de a gasi un material potrivit pentru filamentul becului sau, a fost consolat de un cunoscut: "Ce pacat", i-a spus acesta, "atatea cautari si atatea eforturi si toate in zadar!", la care prolificul inventator a sarit ca ars: "Ce tot vorbesti? Cum adica in zadar? Acum cunosc peste 9.000 de materiale care nu sunt ceea ce-mi trebuie mie!".
Lasam deoparte ideea (foarte interesanta de altfel) care se deduce de aici, cum ca experienta (sau know-how-ul, sau priceperea sau cum vreti dvs. sa-i spuneti) inseamna in principal cunoasterea lucrurilor care nu trebuie facute. Ceea ce v-as ruga insa sa remarcati este faptul ca Edison a incercat de peste 9.000 de ori sa rezolve problema. De peste 9.000 de ori s-a apucat cu entuziasm de treaba, de peste 9.000 de ori a nutrit speranta ca totul va iesi bine si tot de peste 9.000 de ori a simtit gustul esecului. Si, retineti, vorbim aici doar de inventarea becului electric, fara sa punem la socoteala toate descurajarile pe care le-a trait, probabil, la inventarea fonografului, a cinetoscopului, a microfonului cu praf de carbune si a celorlalte minuni prin care a ramas in istorie.
Edison a incercat de 9.000 de ori, dar in cele din urma a reusit. E un exemplu de tenacitate la care ar trebui sa se gandeasca toti acei intreprinzatori care se decid sa-si lase balta afacerea la prima dificultate mai serioasa pe care o intampina. Spun asta pentru ca am cunoscut o multime de oameni de-a dreptul incantati de cate o oportunitate de afaceri, dar care au abandonat punerea ei in practica datorita unor "greutati" care l-ar face sa rada pe orice intreprinzator calit deja in lupta cu piata.
Afacerile nu sunt un joc pentru domnisoare. Dar inainte de a face speriati un pas inapoi incercati sa va imaginati cum ar fi fost lumea astazi daca si Edison ar fi procedat la fel.
joi, 19 iunie 2008
Publicitate vs PUBLICITATE
Primul forum regional dedicat marketingului si comunicarii a fost astazi la Sibiu. “Adevar sau provocare in marketing si comunicare“, o tema care nu anunta nici pe departe ceea ce urma sa fie: primul forum pe teme de publicitate neconventionala (asa il voi numi eu!). Nu imi gasesc acum cuvintele pentru a desrie in totalitate ceea ce a fostla Ramada. Eu sper din suflet ca acest eveniment sa nu fie singular pentru ca si la noi exista un potential de advertising
"De ce la Sibiu?
Piata regionala simte nevoia de a se conecta la noutatile si trendurile din domeniul comunicarii. Marketingul se face si altundeva decat la Bucuresti. Acolo unde exista consumator exista si marketing. Iar Sibiul devine astfel pentru o zi capitala comunicarii. Adevarat, este un cliseu. Dar iata o noua provocare."
As dori sa va povestesc tot ce s-a intamplat acolo dar nu am timp asa ca, o sa ma limitez in a va dezvalui momente cele mai "fierbinti", am vrut sa spun "cool":)
In Spatele proiectului de la Prima TV, "Pimp my Bedroom ", a fost Oana Petroff, managing director Mindshare Media , Ogilvy Group România (WPP).
SIBIANUL NOSTRU Rareş Budac -CEO, iDesign România - vine cu o experienţă de 7 ani în consultanţă de brand şi în medii interactive. Rareş are o formare de management fapt ce-l ajută să treacă uşor barierele dintre teorie şi practică managerială. A lucrat de-a lungul timpului ca şi consultant de brand şi servicii interactive împreună cu importante companii de consultanţă, fiind totodată unul din co-fondatorii agenţiei.
Alexandru Israil - Guerrilla Marketing Master Trainer, Marketminds Co. - are peste 11ani de experienţă în marketing şi comunicare. Ca managing partner al agenţiei iMagic a gestionat branduri importante, de la Compaq, IBM, Bosch, Siemens sau Microsoft şi până la Xerox, Indesit sau Ariston. Din 2007 s-a dedicat domeniului de training şi consultanţă fiind certificat Master Trainer în Guerrilla Marketing, competenţă câştigată prin pregatire personala cu Jay Conrad Levinson, parintele conceptului Guerrilla Marketing
Costin Radu - managing director iQads - lucrează în industria de comunicare începand din 2003. festivalul de publicitate neconventionala va spune ceva?
daca da, Costin a fost personana potirvita pentru a ne prezenta Revealing-ul campaniei ADfel 2007, povestea lui Maximilian, mijlocitorul lumii de dincolo, cel care vinde publicitate pe lumea cealalta.
"De ce la Sibiu?
Piata regionala simte nevoia de a se conecta la noutatile si trendurile din domeniul comunicarii. Marketingul se face si altundeva decat la Bucuresti. Acolo unde exista consumator exista si marketing. Iar Sibiul devine astfel pentru o zi capitala comunicarii. Adevarat, este un cliseu. Dar iata o noua provocare."
As dori sa va povestesc tot ce s-a intamplat acolo dar nu am timp asa ca, o sa ma limitez in a va dezvalui momente cele mai "fierbinti", am vrut sa spun "cool":)
In Spatele proiectului de la Prima TV, "Pimp my Bedroom ", a fost Oana Petroff, managing director Mindshare Media , Ogilvy Group România (WPP).
SIBIANUL NOSTRU Rareş Budac -CEO, iDesign România - vine cu o experienţă de 7 ani în consultanţă de brand şi în medii interactive. Rareş are o formare de management fapt ce-l ajută să treacă uşor barierele dintre teorie şi practică managerială. A lucrat de-a lungul timpului ca şi consultant de brand şi servicii interactive împreună cu importante companii de consultanţă, fiind totodată unul din co-fondatorii agenţiei.
Alexandru Israil - Guerrilla Marketing Master Trainer, Marketminds Co. - are peste 11ani de experienţă în marketing şi comunicare. Ca managing partner al agenţiei iMagic a gestionat branduri importante, de la Compaq, IBM, Bosch, Siemens sau Microsoft şi până la Xerox, Indesit sau Ariston. Din 2007 s-a dedicat domeniului de training şi consultanţă fiind certificat Master Trainer în Guerrilla Marketing, competenţă câştigată prin pregatire personala cu Jay Conrad Levinson, parintele conceptului Guerrilla Marketing
Costin Radu - managing director iQads - lucrează în industria de comunicare începand din 2003. festivalul de publicitate neconventionala va spune ceva?
daca da, Costin a fost personana potirvita pentru a ne prezenta Revealing-ul campaniei ADfel 2007, povestea lui Maximilian, mijlocitorul lumii de dincolo, cel care vinde publicitate pe lumea cealalta.
duminică, 18 mai 2008
Adrenalină pe stomacul gol
Uneori chiar dacă ai autoturism propriu din motive neprevazute trebuie să aplelezi la taxi. În momentul în care te-ai urcat într-un taxi , să te ţii bine. În afara faptului că pentru taximetrişti nu există reguli de circulaţie, adikă restricţii de viteză, depaşirea interzisă sau obligativitatea acordării de prioritate…poţi să asişti gratuit, fără voia ta, la o certî între şoferi, în plin trafic. Bineînţeles că ceea ce vă spun, am trait pe propria-mi piele. Din motive întemeiate am fost nevoită să las maşina personală acasă şi să aplez la serviciile unei firme de taxi. Nu mă grăbeam cine ştie ce, dar decât să stau în staţia de autobuz şi să plătesc un bilet pentru stat în picioare, am hotărât să apelez la un taxi, e mai comod oricum. Un fapt cunoscut de toată lumea în toată România, este că, taximetrişti cam fac legea pe şosele şi este unanim recunoscut că, toţi şoferi “amatori” sau şoferiţele, cedează îngăduitori prioritatea de câte ori văd maşinile de taxi.
Reiau şirul povestiri mele şi revin la subiect. Deci, urc în taxi-ul cu pricina, spun unde doresc să ajung şi... plecam. Observ că era un şofer între doua vârste care încearcă forţat să facă o conversaţie ironizînd un pic destinaţia mea dar nu pun loa suflet. Nu indic traseul, deşi eram tentată să o fac(de...conduc în fiecare dimineaţă pe acelaşi traseu). Ştiam ce se va întâmpla , eram pregatită să număr câte infracţiuni poate încălca un taximetrist în cinsperezece minute. Cam atât ar fi trebuit să dureze cursa mea. Mă pregătesc de numaratoare! Prima infacţiune, deosebit de grava de altfel, trece la semafor pe culoarea roşie, de ce? Eu nu mă grăbeam însă el probabil că se grabea. Mai departe, în trafic începe show-ul, uitânt de prezenţa mea se apucă să-l înjure pe şoferul care era înaintea lui, disperat de ce merge aşa încet, claxoane …din spate un şofer într-o dacie albă break, claxonează fără încetare. Taximetristul nervos face semne în oglinda retovizoare, spunând, parcă numai pentru el…”că cel din faţă e de vină, merge al naibi de încet”
Şoferul daciei break din spate, nervos intră în depaşire se postează în faţa maşini de taxiu pune o frână bruscă, de baga spaima în mine. Cei doi şoferi încep să strige şi să se înjure. Şoferul din dacia albă se dă jos vine spre noi, ca şi turbat învinuindu-l pe taximetrist că nu-i funcţionează stopurile pe spate…pleacă gesticulând, se urcă în maşina şi pleacă, cu un demaraj de formula unu.
Dacă aţi sperat că aici se termină scandalul, vă înşelaţi!
Deci, pleacă tipul cu dacia albă break, taximetristul după el nervos din cale afară pentru că şoferul din dacia albă break, l-a lăsat fără replică. Ne orprim la semafor, în faţa nostră şoferul în dacia albă brak. Taximetristul pune frâna de mână şi coboară. În gândul meu,…chiar că va ieşi nasol,( Vă aduceţi aminte de bătăliile cu taxiemtrişti? şi eu am auzi dar spre norocul meu nu am asistat la nici una).
Revin, coboară taximetristul, coboară şi şoferul din dacie şi se apucă amâdoi pe o cerată...acum chiar că mă grăbeam, trebuia să ajung la birou. Mă şi vedeam coborâtă din maşină şi pusă pe fugă, de frica bătăliei ca va urma. Am avut noroc, cei doi renunţă la cerată fiecare vorbind pe limba lui şi mai mult pentru ei.
Concluzia: ai chef de adrenalina urcăte într-un taxi.
Pentru mine treaba e clară, înainte de a urca într-un taxiu mă gândesc de două ori, mă uit mai bine la şofer...şi cine ştie poate spun şi o rugăciune în gând.
Reiau şirul povestiri mele şi revin la subiect. Deci, urc în taxi-ul cu pricina, spun unde doresc să ajung şi... plecam. Observ că era un şofer între doua vârste care încearcă forţat să facă o conversaţie ironizînd un pic destinaţia mea dar nu pun loa suflet. Nu indic traseul, deşi eram tentată să o fac(de...conduc în fiecare dimineaţă pe acelaşi traseu). Ştiam ce se va întâmpla , eram pregatită să număr câte infracţiuni poate încălca un taximetrist în cinsperezece minute. Cam atât ar fi trebuit să dureze cursa mea. Mă pregătesc de numaratoare! Prima infacţiune, deosebit de grava de altfel, trece la semafor pe culoarea roşie, de ce? Eu nu mă grăbeam însă el probabil că se grabea. Mai departe, în trafic începe show-ul, uitânt de prezenţa mea se apucă să-l înjure pe şoferul care era înaintea lui, disperat de ce merge aşa încet, claxoane …din spate un şofer într-o dacie albă break, claxonează fără încetare. Taximetristul nervos face semne în oglinda retovizoare, spunând, parcă numai pentru el…”că cel din faţă e de vină, merge al naibi de încet”
Şoferul daciei break din spate, nervos intră în depaşire se postează în faţa maşini de taxiu pune o frână bruscă, de baga spaima în mine. Cei doi şoferi încep să strige şi să se înjure. Şoferul din dacia albă se dă jos vine spre noi, ca şi turbat învinuindu-l pe taximetrist că nu-i funcţionează stopurile pe spate…pleacă gesticulând, se urcă în maşina şi pleacă, cu un demaraj de formula unu.
Dacă aţi sperat că aici se termină scandalul, vă înşelaţi!
Deci, pleacă tipul cu dacia albă break, taximetristul după el nervos din cale afară pentru că şoferul din dacia albă break, l-a lăsat fără replică. Ne orprim la semafor, în faţa nostră şoferul în dacia albă brak. Taximetristul pune frâna de mână şi coboară. În gândul meu,…chiar că va ieşi nasol,( Vă aduceţi aminte de bătăliile cu taxiemtrişti? şi eu am auzi dar spre norocul meu nu am asistat la nici una).
Revin, coboară taximetristul, coboară şi şoferul din dacie şi se apucă amâdoi pe o cerată...acum chiar că mă grăbeam, trebuia să ajung la birou. Mă şi vedeam coborâtă din maşină şi pusă pe fugă, de frica bătăliei ca va urma. Am avut noroc, cei doi renunţă la cerată fiecare vorbind pe limba lui şi mai mult pentru ei.
Concluzia: ai chef de adrenalina urcăte într-un taxi.
Pentru mine treaba e clară, înainte de a urca într-un taxiu mă gândesc de două ori, mă uit mai bine la şofer...şi cine ştie poate spun şi o rugăciune în gând.
miercuri, 23 aprilie 2008
Adnews / iqads
"Initiativa legislativa pentru instituirea Zilei Barbatului pe 5 mai a strans deja 50.000 de semnaturi
Peste 50.000 de romani au semnat deja ca sustinatori ai initiativei legislative care propune declararea zilei de 5 mai ca Ziua Barbatului si proclamarea Zilei Femeii si Zilei Barbatului sarbatori legale. Potrivit Constitutiei Romaniei, pentru ca un proiect legislativ sa intre pe lista dezbaterilor din Parlament sunt necesare 100.000 de semnaturi, provenite din minim 15 judete ale tarii.
Proiectul legislativ a fost lansat de Organizatia Barbatilor din Romania (OBR) si este sprijinit de marca de bere Bergenbier. Campania de strangere de semnaturi a fost demarata in urma cu doua saptamani, dupa primirea avizului Consiliului Legislativ si publicarea in Monitorul Oficial."
Pe tema acesta cred ca este mult de comentat...voi ce parere aveti?
M-am gandit eu ca barbatul a vazut in femeie un model demn de copiat.
Abia astept sa vad daca se va concretiza proiectul si cum vor petrece barbatii de ziua lor.
Stiti ce distractii trag fetele de 8 martie...
Femeile stiu sa petreaca de ziua lor, pentru ca nu o fac in permanenta insa barbatii...?
ramane de comentat... mai e un pic pana pe 5 mai
Peste 50.000 de romani au semnat deja ca sustinatori ai initiativei legislative care propune declararea zilei de 5 mai ca Ziua Barbatului si proclamarea Zilei Femeii si Zilei Barbatului sarbatori legale. Potrivit Constitutiei Romaniei, pentru ca un proiect legislativ sa intre pe lista dezbaterilor din Parlament sunt necesare 100.000 de semnaturi, provenite din minim 15 judete ale tarii.
Proiectul legislativ a fost lansat de Organizatia Barbatilor din Romania (OBR) si este sprijinit de marca de bere Bergenbier. Campania de strangere de semnaturi a fost demarata in urma cu doua saptamani, dupa primirea avizului Consiliului Legislativ si publicarea in Monitorul Oficial."
Pe tema acesta cred ca este mult de comentat...voi ce parere aveti?
M-am gandit eu ca barbatul a vazut in femeie un model demn de copiat.
Abia astept sa vad daca se va concretiza proiectul si cum vor petrece barbatii de ziua lor.
Stiti ce distractii trag fetele de 8 martie...
Femeile stiu sa petreaca de ziua lor, pentru ca nu o fac in permanenta insa barbatii...?
ramane de comentat... mai e un pic pana pe 5 mai
joi, 10 aprilie 2008
Hai pe tocuri
Am intat ca să vă mai scriu câte ceva...imi place să scriu, întodeauna am avut un jurnal.
Am scris de-a lungul timpului câteva zeci de caiete care au sfarşit la maculatura şcolii sau în tomberonul din cartier. Niciodată nu am recitit nici macar o pagină. Am avut o perioada în care scriam pe ce apucam ( perioada când eram îndrăgostită). Pe caietele de notiţe sau pe foile de curs mi-am descris starea sufletească atunci când am suferit din iubire sau când am fost tradată de prieteni. În agendele mele de telefon erau scrise texte în care nu conteneam sa laud creaţia Dumnezeiască din jurul meu sau texte în care se regăseau valorile recunoscute ale oamenilor de geniu care mă uimau prin scrierile lor. Nu ştiu de unde am prins obiceiul acesta( a se întelege că nu am veleităţi literare).
Îmi place să scriu atunci cand sunt happy sau tristă, îmi place să scriu când mă macină ceva şi mai ales îmi place să scriu atunci când citesc ceea ce îmi place. Nu rezist să nu îmi notez fraza care mi-a placut cel mai mult din caretea care o citesc la momentul dat sau citatul pe care nu l-am mai întâlnit. Acum cu internetul nu rezist să dau copy la tot ceea ce îmi pare interesant.
Nu despre asta voiam să scriu, voiam să mai aduc ceva noutăţi. În primul rând vreau să vă spun că în sfârşit revista la care lucrez "a ieşit în lume". Astăzi au fost distribuite 15 000 de exemplare. Sunt super încântată.
Sper să placă şi să prindă. este o revistuţă interesantă. Primul numar a fost un pic mai greu...acum suntem mici, ieşim lunar. Spre jumatatea anului, când ne mai punem pe picioare sper să ieşim bilunar....normal...apoi săptămânal.
Sper să ne facem mulţi prieteni şi mulţi colaboratori.
Apropo...dacă cineva este interesat de un job la revistă, am nevoie de 2 consilieri de publicitate, un redactor şi un tehnoredactor.
A doua nouate, mâine începe "Targul de Bani şi Case". Sper să fie interesant...mă duc şi eu pe acolo, mă găsiţi la standul C, acolo este GRUPUL RANET, (7CASE face parte din grupul Ranet).
Aş mai avea eu multe să vă spun însă mai las câte ceva şi pe data viitoare.
Şi pentru că vorbeam de citate vreau să închei discuţia noastră cu un citat. Pentru fete şi nu numai, recomand cartea "Pe tocuri" deMihaela Nicula(acum asta citesc)
Am scris de-a lungul timpului câteva zeci de caiete care au sfarşit la maculatura şcolii sau în tomberonul din cartier. Niciodată nu am recitit nici macar o pagină. Am avut o perioada în care scriam pe ce apucam ( perioada când eram îndrăgostită). Pe caietele de notiţe sau pe foile de curs mi-am descris starea sufletească atunci când am suferit din iubire sau când am fost tradată de prieteni. În agendele mele de telefon erau scrise texte în care nu conteneam sa laud creaţia Dumnezeiască din jurul meu sau texte în care se regăseau valorile recunoscute ale oamenilor de geniu care mă uimau prin scrierile lor. Nu ştiu de unde am prins obiceiul acesta( a se întelege că nu am veleităţi literare).
Îmi place să scriu atunci cand sunt happy sau tristă, îmi place să scriu când mă macină ceva şi mai ales îmi place să scriu atunci când citesc ceea ce îmi place. Nu rezist să nu îmi notez fraza care mi-a placut cel mai mult din caretea care o citesc la momentul dat sau citatul pe care nu l-am mai întâlnit. Acum cu internetul nu rezist să dau copy la tot ceea ce îmi pare interesant.
Nu despre asta voiam să scriu, voiam să mai aduc ceva noutăţi. În primul rând vreau să vă spun că în sfârşit revista la care lucrez "a ieşit în lume". Astăzi au fost distribuite 15 000 de exemplare. Sunt super încântată.
Sper să placă şi să prindă. este o revistuţă interesantă. Primul numar a fost un pic mai greu...acum suntem mici, ieşim lunar. Spre jumatatea anului, când ne mai punem pe picioare sper să ieşim bilunar....normal...apoi săptămânal.
Sper să ne facem mulţi prieteni şi mulţi colaboratori.
Apropo...dacă cineva este interesat de un job la revistă, am nevoie de 2 consilieri de publicitate, un redactor şi un tehnoredactor.
A doua nouate, mâine începe "Targul de Bani şi Case". Sper să fie interesant...mă duc şi eu pe acolo, mă găsiţi la standul C, acolo este GRUPUL RANET, (7CASE face parte din grupul Ranet).
Aş mai avea eu multe să vă spun însă mai las câte ceva şi pe data viitoare.
Şi pentru că vorbeam de citate vreau să închei discuţia noastră cu un citat. Pentru fete şi nu numai, recomand cartea "Pe tocuri" deMihaela Nicula(acum asta citesc)
"Oricât ar părea de bizar, radiografia obiceiurilor de cafenea dezveleşte multe despre caracterul celor ce-şi oferă bucuria aromei îngrijit alese.
Pe cei mai preocupaţi îi descoperim la mese ascunse, mestecând fărăr rost cafeaua fierbinte. Oamenii pripiţi îşi aprind ţigara înaintea primilor aburi cofeninizaţi. Cei mai echilibraţi îşi lasă timp pentru tabieturi şi asociază voluptos spuma cafelei cu întâia ţigară a zilei. Domnii burtoşi, cu afaceri îndoielnice, vorbesc zgomotos la mobil şi privesc lipsit de interes pe fereastră.
Tinerele emancipate răsfoiesc COSMOPOLITAN şi vorbesc despre gesturile celui mai recent dintre iubiţi...Cafeaua în oraş pare să fi devenit stereotipul cosmopolit al femeilor sofisticate şi al bărbaţilor independenţi"
miercuri, 9 aprilie 2008
Un razboi de mii de ani
Am citit pe blogul Laurei despre războiul "sexelor" de la Monitorul. Nu vreau să comentez asta însă vreau să subliniez că acest razboi ţine de la începuturi.
Paradoxal sau nu, acest razboi se poartă continuu. Şi astăzi, mai mult ca niciodată mă simt aproape de capitulare. Am obosit să duc bătălii care se sfârşesc prin armistiţiu ( măcar eu să mai las de la mine). Bineînteles că mă refer la bătălia care o duc pe teren neutru, casnicia. Să nu întelegeţi că sunt o frustrată sau că am probleme grave în casnicie. Nu !
Am un soţ pe care l-am dorit, am o fetiţă fenomenală (seamană cu soţul meu) şi o casă a noastră.
Ne iubim, suntem împliniţi ( amândoi muncim ceea ce ne-am dorit) iar Carmen este tot ceea ce ne lipsea acum trei ani.
Dar nimic nu e uşor precum pare.
Ne mănâncă rutina zilnică şi eu, ca o femeie ce sunt, îmi doresc mai mult. Evident că am mulţumiri şi nemulţumiri, dar înebunesc cînd văd că el poate mai mult. Noi avem puterea să facem mai mult.
Nu vreau să vorbesc de femeia modernă care are carieră şi care luptă cu timpul (ca să facă totul!!!), nu vreau să vorbesc de soţia care este oricum altfel decât şi/a închipuit soacra că va fii nora. Vreau să vorbesc despre femeia care uneori simte nevoia să fie cocoloşită, protejată şi care simte nevoia de a mai visa cu ochii deschişi în timp ce soţul se ocupa de toate. Nu vreau să pun în centrul discuţiei problemele personale.
Oricum cred că multe femei care au un job de 9 sau 10 ore şi care sunt mămici, au ceva probleme cu modul de a-şi gestiona VIATA de familie. Eu fac fac din categoria de mai sus. Uneori nu vreau să recunosc însă de cele mai multe ori simt că nu mai am resurse. Am obosit să mă trezesc zilnic cu stresul că fata trebuie să meargă la grădi, că tre' să mă trezesc să o pregatesc să o duc ,să mă întorc acasă şi să mă pregătesc şi eu să plec la muncă.
Ajung acasă după mai mult de 8 ore de muncă şi trebuie să îmi hrănesc familia, să spăl copilul, să strâng din casă, să fac ceva de mâncare pt a doua zi, să pun la spalat , să mai calc ceva hainuţe (niciodată nu se goleşte coşul de rufe murdare şi ca să se compenseze, niciodată coşul cu rufe de călcat nu se goleşte!!! )
Bineînteles că vocile barbatilor răcnesc acum din toţi rănunchii, însă mai ştiu că şi bărbaţii noştrii pot mai mult decât arată. Singura lor luptă pe care o duc zilnic şi neobosiţi este lupta cu telecomanda sau cu mous-ul calculatorului. Sunt convinsă că pot face mai multe. De exemplu> pot lua copilul de la gradiniţă şi să-l plimbe prin parc. După o plimbărică, ajunşi acasă pot să manance împreună şi apoi să se joace. Tăticul grijuliu că vine mama de la muncă începe să strangă din bucătărie, pentru că dacă au mâncat sunt vase murdare şi resturi pe masă. Apoi când mama intră în casă să fie întâmpinată de o casă în care totul e ok, şi poate liniştită să intre direct la duş. Mama curajoasă să intre in bucătărie unde o aşteaptă o supă incalzită sau cel puţin un sandwich. Apoi după ce toată lumea este mâncată şi spălată să treacă la somul de noapte.
Din pacate nimic nu este aşa.
Ne pierdem energia şi timpul cu lucruri mărunte.
Am uitat că timpul nu poate fi dat înapoi şi că lucrurile odată facute aşa rămân.
Oricum, faptul că noi conştientizăm lucrurile astea, nu suntem absolviţi departea noastră de vină. Poate ar trebui să nu mai luăm viaţa precum vântul , în faţă. Nu contest veridicitatea spuselor că: rostul femeii pe pamânt , încă din antichite, este acela de a avea grijă de casă şi copii, însă, vreau să spun că, femeile din antichitate nu aveau un job, nu avea mentaliatatea de acum şi bineînţeles
un soţ care să iţi "ocupe tot timpul". Bărbatul din zilele noastre are un job de 8 ore sau 9 ore. Bărbatul zilelor noastre nu e nevoit să meargă la vânătoare până se lasă noaptea şi nu e nevoie să colinde ţinuturile pentru a face noi descoperiri. Nu e nevoit să meargă în cruciade şi nu e nevoit să muncească pământul.
Aşa că , singura concluzie pe care o pot trage este că,
FEMEIA din zilele noastre este mai puternică decăt un BARBAT din toate timpurile !!!
Paradoxal sau nu, acest razboi se poartă continuu. Şi astăzi, mai mult ca niciodată mă simt aproape de capitulare. Am obosit să duc bătălii care se sfârşesc prin armistiţiu ( măcar eu să mai las de la mine). Bineînteles că mă refer la bătălia care o duc pe teren neutru, casnicia. Să nu întelegeţi că sunt o frustrată sau că am probleme grave în casnicie. Nu !
Am un soţ pe care l-am dorit, am o fetiţă fenomenală (seamană cu soţul meu) şi o casă a noastră.
Ne iubim, suntem împliniţi ( amândoi muncim ceea ce ne-am dorit) iar Carmen este tot ceea ce ne lipsea acum trei ani.
Dar nimic nu e uşor precum pare.
Ne mănâncă rutina zilnică şi eu, ca o femeie ce sunt, îmi doresc mai mult. Evident că am mulţumiri şi nemulţumiri, dar înebunesc cînd văd că el poate mai mult. Noi avem puterea să facem mai mult.
Nu vreau să vorbesc de femeia modernă care are carieră şi care luptă cu timpul (ca să facă totul!!!), nu vreau să vorbesc de soţia care este oricum altfel decât şi/a închipuit soacra că va fii nora. Vreau să vorbesc despre femeia care uneori simte nevoia să fie cocoloşită, protejată şi care simte nevoia de a mai visa cu ochii deschişi în timp ce soţul se ocupa de toate. Nu vreau să pun în centrul discuţiei problemele personale.
Oricum cred că multe femei care au un job de 9 sau 10 ore şi care sunt mămici, au ceva probleme cu modul de a-şi gestiona VIATA de familie. Eu fac fac din categoria de mai sus. Uneori nu vreau să recunosc însă de cele mai multe ori simt că nu mai am resurse. Am obosit să mă trezesc zilnic cu stresul că fata trebuie să meargă la grădi, că tre' să mă trezesc să o pregatesc să o duc ,să mă întorc acasă şi să mă pregătesc şi eu să plec la muncă.
Ajung acasă după mai mult de 8 ore de muncă şi trebuie să îmi hrănesc familia, să spăl copilul, să strâng din casă, să fac ceva de mâncare pt a doua zi, să pun la spalat , să mai calc ceva hainuţe (niciodată nu se goleşte coşul de rufe murdare şi ca să se compenseze, niciodată coşul cu rufe de călcat nu se goleşte!!! )
Bineînteles că vocile barbatilor răcnesc acum din toţi rănunchii, însă mai ştiu că şi bărbaţii noştrii pot mai mult decât arată. Singura lor luptă pe care o duc zilnic şi neobosiţi este lupta cu telecomanda sau cu mous-ul calculatorului. Sunt convinsă că pot face mai multe. De exemplu> pot lua copilul de la gradiniţă şi să-l plimbe prin parc. După o plimbărică, ajunşi acasă pot să manance împreună şi apoi să se joace. Tăticul grijuliu că vine mama de la muncă începe să strangă din bucătărie, pentru că dacă au mâncat sunt vase murdare şi resturi pe masă. Apoi când mama intră în casă să fie întâmpinată de o casă în care totul e ok, şi poate liniştită să intre direct la duş. Mama curajoasă să intre in bucătărie unde o aşteaptă o supă incalzită sau cel puţin un sandwich. Apoi după ce toată lumea este mâncată şi spălată să treacă la somul de noapte.
Din pacate nimic nu este aşa.
Ne pierdem energia şi timpul cu lucruri mărunte.
Am uitat că timpul nu poate fi dat înapoi şi că lucrurile odată facute aşa rămân.
Oricum, faptul că noi conştientizăm lucrurile astea, nu suntem absolviţi departea noastră de vină. Poate ar trebui să nu mai luăm viaţa precum vântul , în faţă. Nu contest veridicitatea spuselor că: rostul femeii pe pamânt , încă din antichite, este acela de a avea grijă de casă şi copii, însă, vreau să spun că, femeile din antichitate nu aveau un job, nu avea mentaliatatea de acum şi bineînţeles
un soţ care să iţi "ocupe tot timpul". Bărbatul din zilele noastre are un job de 8 ore sau 9 ore. Bărbatul zilelor noastre nu e nevoit să meargă la vânătoare până se lasă noaptea şi nu e nevoie să colinde ţinuturile pentru a face noi descoperiri. Nu e nevoit să meargă în cruciade şi nu e nevoit să muncească pământul.
Aşa că , singura concluzie pe care o pot trage este că,
FEMEIA din zilele noastre este mai puternică decăt un BARBAT din toate timpurile !!!
vineri, 4 aprilie 2008
Ramada - Sala Gamma...
Ma gandeam... sa scriu....?sa nu scriu...?sa scriu .....? sa nu scriu.....? ...sa scriu mai bine!
Si pentru ca am simtit nevoia sa interactionez in blogosfera va scriu despre evenimentul de la Ramada. Mare lucru nu s-a intamplat. Un touroperator din Bucuresti, nu dau nume sa nu fac publicitate, a venit la Sibiu sa isi prezinte serviciile de circuite si sejururi...toate bine si frumoase.
Intram in sala Gamma, o sala de conferinta si incepe sa vorbeasca directorul general al agentiei. Ma asteptam la un un discurs maraton, ma si vedeam in Barcelona, Anglia si cea mai prezentat el acolo. Ceea ce mi-a atras atentia a fost limbajul pe care s-a hotarat sa il adopte domnul director, (cred ca a fost o decizie de moment ca altfel , Raluca responsabila cu imaginea in agentia cu pricina, l-ar fii sfatuit ca limbajul e cam....prea " de gasca") Vocabularul domnului era ceva cam restrans, la fiecare pachet turistic prezentat, dintr-o anumita tara, nu intarzia sa spuna cat de "misto " sau "beton" e acolo....si bineinteles ca Totul e "super tare" si "super misto". De la faptul ca domnul director general, inainte de a incepe conferinta, a fumat tigara dupa tigara, practic le suda, in momentul cand m-am hotarat sa fumez si eu una a venit la mine poruncitor, ca un director general ce este, si imi ordona sa intaru....( am stat in holul acela 20 de min dupa ora stabilita, adica 16...si dupa 20 de min ma hotarasc si eu sa fumez o tigara si trebuie sa o sting? Way?)
Sa trec mai departe...ati crezut ca s-a terminat....nu !
Ma intorc in hol...inainte de a incepe prezentarea. Ma uit in jurul meu...nu eram surprinsa , nu era presa...nici eu nu trebuia sa fiu acolo. Insa o buna prietena de a mea, directoare la o agentie, Maxitravel, am spus numele ca vreau sa-i fac reclama, m-a rugat sa o insotesc. Zis si facut!
Ma asteptam ca lumea prezenta acolo sa fie mai Vesela, mai vorbareata, mai ELEGANTA. Ma uitam la toate doamnele de acolo..lipsea coloristicul fluturasilor din posta. (zilele trecute am primit pliante de la diferite agentii de turism care ma invitau sa imi petrec sarbatorile pascale in tari exotice ,pliantele aratau foarte bine).
Asadar, "doamnelor directoare" de la toate agentiile din Sibiu, va rog, cizelati-va!
Si pentru ca am simtit nevoia sa interactionez in blogosfera va scriu despre evenimentul de la Ramada. Mare lucru nu s-a intamplat. Un touroperator din Bucuresti, nu dau nume sa nu fac publicitate, a venit la Sibiu sa isi prezinte serviciile de circuite si sejururi...toate bine si frumoase.
Intram in sala Gamma, o sala de conferinta si incepe sa vorbeasca directorul general al agentiei. Ma asteptam la un un discurs maraton, ma si vedeam in Barcelona, Anglia si cea mai prezentat el acolo. Ceea ce mi-a atras atentia a fost limbajul pe care s-a hotarat sa il adopte domnul director, (cred ca a fost o decizie de moment ca altfel , Raluca responsabila cu imaginea in agentia cu pricina, l-ar fii sfatuit ca limbajul e cam....prea " de gasca") Vocabularul domnului era ceva cam restrans, la fiecare pachet turistic prezentat, dintr-o anumita tara, nu intarzia sa spuna cat de "misto " sau "beton" e acolo....si bineinteles ca Totul e "super tare" si "super misto". De la faptul ca domnul director general, inainte de a incepe conferinta, a fumat tigara dupa tigara, practic le suda, in momentul cand m-am hotarat sa fumez si eu una a venit la mine poruncitor, ca un director general ce este, si imi ordona sa intaru....( am stat in holul acela 20 de min dupa ora stabilita, adica 16...si dupa 20 de min ma hotarasc si eu sa fumez o tigara si trebuie sa o sting? Way?)
Sa trec mai departe...ati crezut ca s-a terminat....nu !
Ma intorc in hol...inainte de a incepe prezentarea. Ma uit in jurul meu...nu eram surprinsa , nu era presa...nici eu nu trebuia sa fiu acolo. Insa o buna prietena de a mea, directoare la o agentie, Maxitravel, am spus numele ca vreau sa-i fac reclama, m-a rugat sa o insotesc. Zis si facut!
Ma asteptam ca lumea prezenta acolo sa fie mai Vesela, mai vorbareata, mai ELEGANTA. Ma uitam la toate doamnele de acolo..lipsea coloristicul fluturasilor din posta. (zilele trecute am primit pliante de la diferite agentii de turism care ma invitau sa imi petrec sarbatorile pascale in tari exotice ,pliantele aratau foarte bine).
Asadar, "doamnelor directoare" de la toate agentiile din Sibiu, va rog, cizelati-va!
joi, 3 aprilie 2008
Mereu avem nevoi...
WOW...AM SI EU UN BLOG!
Aş vrea să credeţi şi să "nu cercetaţi", e super uşor să iţi faci blog.
Mă întrebam la un moment dat, atunci cînd vizitam diferite blog-uri, oare de ce persoanele în cauză îşi dau toată silinţa din lume să îşi facă blog. Evident citeam toate noutăţile...si într-un fel îmi intrase în obişnuiţă să vizitz blogurile lor. Nevoia de a comunica, îmi spuneam. Acesta trebuia să fie motivul. Da ! trebuie sa recunosc, acum avem o şansă uluitoare de a interacţiona cu toţi cei pe care îi cunoştem sau simţim nevoia să îi cunoştem. Deşi nu eşti niciodată singur, în redacţie sau acasă,pe srada sau în cafenele, uneori simţi nevoia să vorbeşti cu voce tare dar să nu ţi să raspundă. Nici nu ştiu dacă se înţelege ce am vrut să spun. Uneori e clar, avem nevoi... si poate, uneori peste puterea noastră de a întelege. Nu e un mister, sigur cineva are deja raspunsul pentru aceste nevoi.
Am abordat o discuţie banală dar uneori nerecunoscută de majoritatea din noi
Ca şi faza cu blogul meu. Am vrut blog, de ce? O nevoie clară? nu! ok, atunci de ce? nu ştiu, pur si simplu, am vrut un blog. De ce? pentru ca am vrut sa ţip în gura mare? pentru că am vrut să fiu băgată în semă? că nu aveam o altă ocupaţie? AM vrut un blog!!!!
ok ..îl am şi ce fac cu el?
Aş vrea să credeţi şi să "nu cercetaţi", e super uşor să iţi faci blog.
Mă întrebam la un moment dat, atunci cînd vizitam diferite blog-uri, oare de ce persoanele în cauză îşi dau toată silinţa din lume să îşi facă blog. Evident citeam toate noutăţile...si într-un fel îmi intrase în obişnuiţă să vizitz blogurile lor. Nevoia de a comunica, îmi spuneam. Acesta trebuia să fie motivul. Da ! trebuie sa recunosc, acum avem o şansă uluitoare de a interacţiona cu toţi cei pe care îi cunoştem sau simţim nevoia să îi cunoştem. Deşi nu eşti niciodată singur, în redacţie sau acasă,pe srada sau în cafenele, uneori simţi nevoia să vorbeşti cu voce tare dar să nu ţi să raspundă. Nici nu ştiu dacă se înţelege ce am vrut să spun. Uneori e clar, avem nevoi... si poate, uneori peste puterea noastră de a întelege. Nu e un mister, sigur cineva are deja raspunsul pentru aceste nevoi.
Am abordat o discuţie banală dar uneori nerecunoscută de majoritatea din noi
Ca şi faza cu blogul meu. Am vrut blog, de ce? O nevoie clară? nu! ok, atunci de ce? nu ştiu, pur si simplu, am vrut un blog. De ce? pentru ca am vrut sa ţip în gura mare? pentru că am vrut să fiu băgată în semă? că nu aveam o altă ocupaţie? AM vrut un blog!!!!
ok ..îl am şi ce fac cu el?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
