Un razboi de mii de ani

Am citit pe blogul Laurei despre războiul "sexelor" de la Monitorul. Nu vreau să comentez asta însă vreau să subliniez că acest razboi ţine de la începuturi.
Paradoxal sau nu, acest razboi se poartă continuu. Şi astăzi, mai mult ca niciodată mă simt aproape de capitulare. Am obosit să duc bătălii care se sfârşesc prin armistiţiu ( măcar eu să mai las de la mine). Bineînteles că mă refer la bătălia care o duc pe teren neutru, casnicia. Să nu întelegeţi că sunt o frustrată sau că am probleme grave în casnicie. Nu !
Am un soţ pe care l-am dorit, am o fetiţă fenomenală (seamană cu soţul meu) şi o casă a noastră.
Ne iubim, suntem împliniţi ( amândoi muncim ceea ce ne-am dorit) iar Carmen este tot ceea ce ne lipsea acum trei ani.
Dar nimic nu e uşor precum pare.
Ne mănâncă rutina zilnică şi eu, ca o femeie ce sunt, îmi doresc mai mult. Evident că am mulţumiri şi nemulţumiri, dar înebunesc cînd văd că el poate mai mult. Noi avem puterea să facem mai mult.
Nu vreau să vorbesc de femeia modernă care are carieră şi care luptă cu timpul (ca să facă totul!!!), nu vreau să vorbesc de soţia care este oricum altfel decât şi/a închipuit soacra că va fii nora. Vreau să vorbesc despre femeia care uneori simte nevoia să fie cocoloşită, protejată şi care simte nevoia de a mai visa cu ochii deschişi în timp ce soţul se ocupa de toate. Nu vreau să pun în centrul discuţiei problemele personale.
Oricum cred că multe femei care au un job de 9 sau 10 ore şi care sunt mămici, au ceva probleme cu modul de a-şi gestiona VIATA de familie. Eu fac fac din categoria de mai sus. Uneori nu vreau să recunosc însă de cele mai multe ori simt că nu mai am resurse. Am obosit să mă trezesc zilnic cu stresul că fata trebuie să meargă la grădi, că tre' să mă trezesc să o pregatesc să o duc ,să mă întorc acasă şi să mă pregătesc şi eu să plec la muncă.
Ajung acasă după mai mult de 8 ore de muncă şi trebuie să îmi hrănesc familia, să spăl copilul, să strâng din casă, să fac ceva de mâncare pt a doua zi, să pun la spalat , să mai calc ceva hainuţe (niciodată nu se goleşte coşul de rufe murdare şi ca să se compenseze, niciodată coşul cu rufe de călcat nu se goleşte!!! )
Bineînteles că vocile barbatilor răcnesc acum din toţi rănunchii, însă mai ştiu că şi bărbaţii noştrii pot mai mult decât arată. Singura lor luptă pe care o duc zilnic şi neobosiţi este lupta cu telecomanda sau cu mous-ul calculatorului. Sunt convinsă că pot face mai multe. De exemplu> pot lua copilul de la gradiniţă şi să-l plimbe prin parc. După o plimbărică, ajunşi acasă pot să manance împreună şi apoi să se joace. Tăticul grijuliu că vine mama de la muncă începe să strangă din bucătărie, pentru că dacă au mâncat sunt vase murdare şi resturi pe masă. Apoi când mama intră în casă să fie întâmpinată de o casă în care totul e ok, şi poate liniştită să intre direct la duş. Mama curajoasă să intre in bucătărie unde o aşteaptă o supă incalzită sau cel puţin un sandwich. Apoi după ce toată lumea este mâncată şi spălată să treacă la somul de noapte.
Din pacate nimic nu este aşa.
Ne pierdem energia şi timpul cu lucruri mărunte.
Am uitat că timpul nu poate fi dat înapoi şi că lucrurile odată facute aşa rămân.
Oricum, faptul că noi conştientizăm lucrurile astea, nu suntem absolviţi departea noastră de vină. Poate ar trebui să nu mai luăm viaţa precum vântul , în faţă. Nu contest veridicitatea spuselor că: rostul femeii pe pamânt , încă din antichite, este acela de a avea grijă de casă şi copii, însă, vreau să spun că, femeile din antichitate nu aveau un job, nu avea mentaliatatea de acum şi bineînţeles
un soţ care să iţi "ocupe tot timpul". Bărbatul din zilele noastre are un job de 8 ore sau 9 ore. Bărbatul zilelor noastre nu e nevoit să meargă la vânătoare până se lasă noaptea şi nu e nevoie să colinde ţinuturile pentru a face noi descoperiri. Nu e nevoit să meargă în cruciade şi nu e nevoit să muncească pământul.
Aşa că , singura concluzie pe care o pot trage este că,
FEMEIA din zilele noastre este mai puternică decăt un BARBAT din toate timpurile !!!